Incidentele atribuite acțiunilor Rusiei în Europa devin tot mai îndrăznețe, incluzând atacuri asupra infrastructurii critice, drone care au intrat în spațiul aerian al NATO și confruntări pe mare. Guvernele europene încep să recunoască mai des responsabilitatea Moscovei și își întăresc măsurile de apărare. Rămâne totuși o întrebare crucială: ce ar putea determina Kremlinul să înceteze aceste acțiuni?
De la atacuri cibernetice la sabotaje fizice
Înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei, statele NATO erau deja familiarizate cu interferențele în alegeri, atacurile cibernetice și campaniile de dezinformare. De atunci, acțiunile atribuite Rusiei s-au intensificat semnificativ. Un raport citat de o publicație din Ucraina a evidențiat 151 de incidente în Europa din momentul începerii invaziei și până în martie 2026.
Printre incidentele recente se numără descoperirea dronelor dotate cu explozibil pe aeroportul din Leipzig, parte a unui presupus complot de sabotaj orchestrat de Moscova. De asemenea, s-au înregistrat incursiuni ale dronelor rusești în spațiul aerian al unor state membre NATO, iar o navă de război rusă a tras rachete de semnalizare către un elicopter militar danez.
În premieră, autoritățile germane au acuzat Rusia de organizarea unui atac fizic asupra infrastructurii din Germania, în cazul de la Leipzig. Kaupo Rosin, șeful serviciilor de informații din Estonia, a declarat că termenul de „război hibrid” minimizează realitatea și a solicitat liderilor europeni să vorbească despre „terorism sponsorizat de stat”. Kaja Kallas, șefă a diplomației UE, a afirmat că această campanie prezintă „toate caracteristicile terorismului sponsorizat de stat”.
Unde este linia roșie?
Atacurile sunt menite să provoace panică, să afecteze sprijinul pentru Ucraina și să testeze limitele reacției Moscovei, conform oficialilor și experților intervievați. Julian Pawlak, expert la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate, a subliniat existența unui „gol în capacitatea de descurajare”: Europa dispune de măsuri de reacție la incidente, dar nu are o strategie clară între aceste măsuri și posibilitatea unei reacții militare. Reacția lentă a statelor europene îi permite Rusiei să testeze „cât de departe poate merge”, a explicat el.
Stabilirea responsabilității reprezintă o provocare, deoarece Moscova folosește adesea intermediari, inclusiv persoane recrutate prin aplicații de mesagerie. Anastasia Pociumban, specialistă în amenințări hibride, menționează că unele state utilizează durata investigațiilor ca pe o scuză pentru a amâna acțiuni costisitoare sau pentru a evita panicile.
NATO a declarat din 2016 că un atac hibrid ar putea activa articolul 5, care se referă la apărarea colectivă. Totuși, nu există o definiție clară a atacului care ar depăși acest prag, iar Pawlak se întreabă dacă liderii europeni cunosc ei înșiși unde se află această linie roșie.
Europa se apără mai bine. Cum poate descuraja Rusia?
Apărarea împotriva dronelor este consolidată la frontierele NATO, iar marinele europene își protejează mai bine infrastructura maritimă, unele state oprind navele suspectate că aparțin flotei ruse. Totuși, provocarea rămâne prevenirea următorului atac.
După acuzațiile aduse Rusiei în cazul de la Leipzig, Germania a decis închiderea unui consulat rus, a înăsprit regulile privind vizele pentru cetățenii ruși și a oferit sprijin suplimentar Ucrainei. Edward Lucas, jurnalist și analist de securitate britanic, consideră că aceste măsuri ar fi trebuit implementate mult mai devreme, imediat după ocuparea Crimeei în 2014.
Experții intervievați subliniază că atacurile trebuie să devină mai costisitoare pentru Rusia, dar sugerează metode diferite. Pawlak propune stabilirea unor consecințe clare: dacă Rusia comite un anumit atac, statele europene ar trebui să comunice dinainte ce măsuri vor lua, cum ar fi livrări suplimentare de arme Ucrainei.
Lucas recomandă un răspuns mai greu de anticipat, prin acțiuni coordonate în mai multe state. De exemplu, un act de sabotaj ar putea fi urmat de o anchetă privind spălarea banilor într-o țară și reținerea unei nave nesigure în alta. O astfel de reacție ar transmite Kremlinului că Europa „s-a trezit”.
Cu toate acestea, Lucas avertizează că statele europene trebuie să fie pregătite să-și susțină reacțiile până la capăt, chiar și în fața amenințărilor de escaladare din partea Rusiei. O reacție care se retrage la prima amenințare ar putea avea efecte contrare celor dorite.
Exemplele anterioare ilustrează dificultățile cu care se confruntă statele aflate în prima linie. În 2022, Lituania a restricționat tranzitul de bunuri sancționate către Kaliningrad, dar presiunile generate de amenințările Rusiei au dus la o relaxare a acestor măsuri. De asemenea, Estonia a încercat să oprească un petrolier suspectat de încălcarea sancțiunilor, însă intervenția unui avion de luptă rus a împiedicat acțiunea asupra navei.
Acesta este motivul pentru care Lucas propune un răspuns comun: dacă Rusia încalcă spațiul aerian al Estoniei, reacția ar putea veni și din partea altor state, precum Suedia, Germania sau Marea Britanie. Astfel, țara afectată nu ar suporta singură riscurile asociate cu confruntarea cu Moscova.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/nu-mai-este-un-razboi-hibrid-sabotajele-atribuite-rusiei-devin-tot-mai-indraznete-iar-europa-nu-stie-unde-sa-traseze-linia-rosie
Sursa foto: Inquam Photos
