Războaiele, inegalitatea, criza climatică și inteligența artificială sunt subiecte esențiale discutate de António Guterres, care ridică o întrebare fundamentală: cine controlează puterea și în ce mod o dispune?
În cadrul Adunării Generale a ONU, discursul lui Donald Trump a contrastat semnificativ cu cel al secretarului general, conform unei analize realizate de Martin Waehlisch și Stefan Wolff în publicația The Conversation.
António Guterres, în ultimul său discurs adresat Adunării Generale, a subliniat că problemele globale sunt interconectate. Războiul, inegalitatea, criza climatică și inteligența artificială sunt toate influențate de puterea: cine o deține, cine este exclus de la ea, cum este utilizată și cum se transformă.
Transformările puterii globale
Secretarul general a evidențiat trei mari transformări. Pe de o parte, s-au dezvoltat noi centre de influență în domeniul economic, politic și tehnologic între state. Pe de altă parte, puterea se mută de la guverne către un număr restrâns de corporații și indivizi. De asemenea, oamenii transferă din ce în ce mai multă putere către sisteme automate, într-o eră în care agenții de inteligență artificială pot opera imprevizibil, iar armele autonome devin o realitate militară.
Aceste evoluții provoacă o reevaluare a modului în care puterea este exercitată: în ceea ce privește războiul și pacea, gestionarea resurselor și oportunităților, politicile climatice și tehnologiile capabile să transforme societatea.
“ONU există deoarece puterea necesită reguli și umanitatea are nevoie de un loc în care puterea să răspundă principiilor.”
António Guterres, Secretar General ONU
Tema dezbaterii din acest an a fost „Restabilirea încrederii, gestionarea transformării: o Organizație a Națiunilor Unite care răspunde nevoilor tuturor”. Guterres a subliniat că structurile de conducere globale încă reflectă raporturi de putere dintr-o epocă anterioară.
După aproximativ o oră, Donald Trump a urcat pe aceeași tribună pentru a-și expune viziunea despre putere și intențiile sale de utilizare a acesteia.
“Președintele Trump afirmă că SUA ‘respinge total orice încercare de a construi un plan globalist’ pentru reglementarea inteligenței artificiale.”
CBS News
Inteligența artificială și inegalitatea
Diferențele dintre cei doi lideri au fost evidente în discuțiile despre inteligența artificială. Guterres a inclus această tehnologie în lista provocărilor majore alături de război, inegalitate și schimbările climatice. Trump, pe de altă parte, a propus redenumirea acestei tehnologii în „superinteligență”, a respins avertismentele legate de consecințele negative posibile și a afirmat că Statele Unite vor „câștiga”.
În contrast, premierul britanic Andy Burnham a declarat că Regatul Unit va iniția un efort internațional pentru stabilirea unor standarde globale în domeniul inteligenței artificiale. Deși noul grup științific al ONU nu poate impune reguli, el poate aduce guvernele și experții împreună pentru a discuta problemele esențiale.
Referitor la inegalitate, Guterres a subliniat importanța accesului la oportunități și resurse. Țările în dezvoltare, afectate de datorii și excluse de la accesul la finanțare, funcționează într-un sistem creat în anii 1940. El a argumentat că reforma trebuie să abordeze echitatea și reprezentarea, nu doar aspectele tehnice.
Trump nu a menționat inegalitatea globală, ci a vorbit despre reducerea cu 15% a bugetului ONU și despre eliminarea a peste 4.000 de locuri de muncă din organizație.
Clima, Gaza și Iranul
În ceea ce privește clima, Guterres a descris energia regenerabilă ca o oportunitate de redistribuire a puterii: „soarele nu aparține nimănui”, iar „vântul nu poate fi supus unui embargo”. Trump a abordat schimbările climatice doar pentru a le caracteriza drept înșelătorii promovate de adversarii săi.
Gaza a fost menționată de amândoi, Guterres insistând asupra distrugerilor și necesității de acces pentru ajutoarele umanitare. Trump și-a prezentat planul de pace ca pe o realizare, chiar dacă procesul este blocat.
Referitor la Iran, Trump a discutat despre un posibil acord pentru reconstrucția țării, dar și despre „anihilarea” Republicii Islamice. Negocierile ar urma să aibă loc după alegerile americane din noiembrie.
Președintele iranian, Masoud Pezeshkian, a declarat că țara sa a fost atacată cu tehnologii avansate, dar că „nu am îngenuncheat” și că „nu am atacat populația civilă”.
Ultima afirmație a fost legată de un raport al unei misiuni ONU care sugerează că Statele Unite ar fi putut comite crime de război prin atacuri asupra unei școli și a unui complex sportiv în prima zi a conflictului din februarie.
Discuții în afara sălii de plen
Pe măsură ce liderii își expuneau pozițiile în public, diplomația a continuat în întâlniri separate. Trimișii lui Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner, au discutat timp de trei ore cu ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, în principal prin intermediari din Qatar. Trump a caracterizat întâlnirea drept „foarte bună”, în timp ce Teheranul a minimizat semnificația discuțiilor.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski s-a întâlnit personal cu Trump pentru prima dată din iulie. Conform relatărilor, discuțiile au reiterat teme cunoscute și nu au dus la un acord concret. De asemenea, înțelegerea pentru oprirea atacurilor Rusiei și Ucrainei asupra infrastructurii energetice nu a fost finalizată.
Întâlnirile din cadrul Adunării Generale pot avea rezultate semnificative. De exemplu, în 2013, Statele Unite și Rusia au convenit asupra unui cadru pentru eliminarea armelor chimice din Siria, aprobat ulterior de Consiliul de Securitate. În 2015, Consiliul a susținut acordul nuclear cu Iranul, semnat la Viena.
Răspunsul lui Guterres la schimbarea raporturilor de putere este ceea ce el denumește „multipolaritate în rețea”: o lume cu mai multe centre de influență care coexistă într-un cadru comun de drept internațional și reguli împărtășite. Forumurile regionale și grupurile mai mici de state ar trebui să aibă un rol tot mai mare în negocieri.
La peste opt decenii de la înființare, ONU continuă să ofere un spațiu pentru liderii țărilor rivale să se întâlnească la New York, să își expună pozițiile și să discute. Deși discursurile și întâlnirile nu obligă la compromisuri, ele mențin deschise canalele diplomatice.
Guterres a încheiat intervenția sa cu apelul ca puterea legii să prevaleze asupra legii celui puternic, subliniind că succesorul său va prelua această provocare într-o lume care, așa cum a demonstrat această Adunare Generală, se îndreaptă în direcția opusă.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/cine-detine-puterea-in-lume-si-cum-o-foloseste
Sursa foto: Inquam Photos
