Pe rama monitorului meu stă lipit un post-it galben, cu colțurile îndoite de atâtea mutări dintr-un birou în altul. Pe el scrie, de mână, o singură propoziție: „Dacă regula nu e scrisă, nu intri.” L-am pus acolo după o după-amiază în care am pierdut în patruzeci de minute cât câștigasem în trei săptămâni, și nu din cauza pieței.
Primele reguli de tranzacționare le construiești pornind de la bani, nu de la grafic. Cu Xcelerate Trade, ordinea care mi-a funcționat e asta: fixezi cât pierzi maximum pe tranzacție și pe zi, alegi una sau două piețe și un orar, scrii condițiile exacte de intrare și de ieșire, le testezi în replay și pe demo, apoi le măsori într-un jurnal.
Nu-ți promit o rețetă care face bani. Spun asta de la început, pentru că exact asta mi-ar fi plăcut să aud și eu acum câțiva ani. Ce pot să-ți arăt e cum se construiește, bucată cu bucată, o foaie de reguli care încape pe o pagină și pe care o poți verifica înainte de fiecare ordin.
De ce ai nevoie de reguli scrise înainte de primul ordin
Ai nevoie de reguli scrise pentru că, în momentul în care ai o poziție deschisă, nu mai gândești la fel ca atunci când ești calm. Regula scrisă e decizia luată de tine cel liniștit, pe care tu cel agitat doar o execuți.
Știu, sună a predică. Mi s-a părut și mie o banalitate, până când am recitit câteva luni de tranzacții vechi și am văzut că aproape toate pierderile mari veneau din momente în care „simțeam” piața. Nu aveam o problemă de analiză, aveam o problemă de ordine în cap.
Ce arată cifrele despre începători
Când a restrâns tranzacționarea de CFD-uri pentru clienții de retail, în martie 2018, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) a citat analizele autorităților naționale de supraveghere din mai multe state membre. Potrivit lor, între 74% și 89% dintre conturile de retail pierdeau bani, iar pierderea medie pe client era între 1.600 și 29.000 de euro, în funcție de țară. Nu cred că datele astea spun că oamenii erau lipsiți de inteligență. Spun mai degrabă ceva despre levier folosit fără socoteală și despre poziții prea mari pentru cont.
Un studiu și mai dur vine din Brazilia. Economiștii Fernando Chague și Bruno Giovannetti, de la Fundația Getulio Vargas, împreună cu Rodrigo De-Losso, de la Universitatea din São Paulo, au urmărit toți cei 19.646 de oameni care au început day trading pe contractele futures mini-Ibovespa între 2013 și 2015. În lucrarea „Day Trading for a Living?”, actualizată în 2020, autorii arată că 97% dintre cei care au rezistat peste 300 de zile de tranzacționare au pierdut bani, iar doar 1,1% au câștigat mai mult decât salariul minim brazilian.
Nu pun cifrele astea aici ca să te sperii. Le pun pentru că arată de unde pleci de fapt, iar regulile sunt singurul lucru pe care îl controlezi complet. Piața nu o controlezi, rezultatul unei tranzacții nici atât. Ce faci tu înainte să apeși pe buton și după aceea, da.
Diferența dintre o intenție și o regulă
„Să fiu atent la risc” e o intenție. „Pierd maximum 1% din cont pe tranzacție și pun stopul înainte să apăs pe buton” e o regulă. Pe a doua o poți verifica, pe prima o poți interpreta cum îți convine în ziua respectivă.
Folosesc de ani buni un test simplu, căruia îi zic testul străinului. Dacă dau foaia mea de reguli cuiva care n-a văzut niciodată graficul, omul ar trebui să poată spune, uitându-se la o captură de ecran, dacă tranzacția respecta regulile sau nu. Dacă trebuie să mă sune să mă întrebe ce am vrut să zic, regula e prea vagă și o rescriu.
Ordinea în care se construiesc regulile pe Xcelerate.Trade
Pe Xcelerate.Trade, regulile se construiesc în ordinea în care e gândită și platforma, adică Academy, strategie, replay, demo și abia apoi un cont real mic. Înveți întâi vocabularul și riscul, alegi o singură familie de strategii, o exersezi pe zile trecute, o muți pe demo și doar după aceea riști bani adevărați. Dacă sari un pas, de regulă îl plătești mai târziu, cu dobândă.
Xcelerate Trade este o platformă de educație și practică în trading, cu o academie organizată pe zece capitole, o bibliotecă de strategii, un marketplace și un ecosistem construit în jurul tokenului $XLR. Programul Xcelerate Trade Academy are în jur de 70 de lecții, iar pista de day trading adună cam 27 de ore și jumătate de material, cu quiz-uri pe parcurs. Detaliul cu quiz-urile l-am subestimat la început, deși te obligă să verifici că ai înțeles, iar asta e altceva decât să fi citit.
Alegerea strategiei e locul în care majoritatea începătorilor se împotmolesc, pentru că vor să le încerce pe toate în aceeași săptămână. Eu m-am așezat într-o seară cu secțiunea de Day Trading Strategies deschisă și am făcut un singur lucru. Am notat, pentru fiecare setup, la ce oră a zilei funcționează, pe ce piață e explicat și unde se pune stopul. La sfârșitul serii aveam o foaie cu trei coloane și o singură strategie care se potrivea cu programul meu real, nu cu cel pe care mi-l imaginam.
M-a ajutat și faptul că aceeași logică de intraday e explicată pe mai multe piețe, printre care indicii Nasdaq 100, Dow Jones Industrial Average și S&P 500, aurul, perechea EUR/USD și criptomonedele. Înveți cadrul o dată, apoi alegi piața după viața ta, nu viața după piață. Pare un amănunt, dar pentru cineva cu un job de birou face diferența dintre un plan care rezistă și unul abandonat în a treia săptămână.
Prima regulă e despre bani, nu despre grafic
Prima regulă pe care o scrii stabilește cât pierzi maximum pe o tranzacție, iar pentru un începător un plafon de 1% din cont e un punct de plecare rezonabil. Din plafonul ăsta și din distanța până la stop rezultă mărimea poziției, nu din cât de sigur te simți.
Recunosc că la început am făcut invers. Deschideam „un lot”, pentru că așa vedeam la alții, și abia după aceea mă uitam unde aș putea pune stopul. Rezultatul era că stopul ajungea unde îmi permitea contul, nu unde îl cerea graficul.
Cât riști pe tranzacție
Hai să luăm un exemplu cu cifre rotunde. Ai un cont de 5.000 de dolari și riști 1%, adică 50 de dolari. Pe EUR/USD, stopul logic, pus sub ultimul minim relevant, e la 25 de pips de intrare.
Un pip pe un lot standard valorează 10 dolari, deci 25 de pips înseamnă 250 de dolari pe lot. Ca să nu pierzi mai mult de 50, deschizi 0,2 loturi. Dacă stopul logic ar fi fost la 50 de pips, poziția scădea la 0,1 loturi, iar pierderea maximă rămânea tot 50 de dolari.
Observă ordinea. N-am pornit de la câte loturi vreau, am pornit de la stop și de la suma pe care accept s-o pierd. Tot restul e o împărțire pe care o poți face în telefon în zece secunde.
Pragul zilnic și matematica drawdownului
A doua regulă de bani e pragul zilnic de oprire. Al meu e de 2% sau două pierderi la rând, care vine prima, iar după asta închid platforma de tot, nu mă mut pe alt grafic.
Motivul e o aritmetică pe care am înțeles-o târziu. Dacă pierzi 10% din cont, ai nevoie de un câștig de aproximativ 11% ca să revii. La o pierdere de 20% îți trebuie 25%, iar la 50% trebuie să dublezi contul, adică un câștig de 100%.
Curba asta nu e liniară și de aceea pragurile mici contează atât de mult. O zi proastă de 2% se repară într-o săptămână normală. O zi de 15%, în care „doar mai încerc una”, poate să-ți mănânce o lună întreagă.
Levierul, limita pe care o pune legea
Levierul nu e în întregime alegerea ta, pentru că în Uniunea Europeană e plafonat pentru clienții de retail. Măsurile ESMA din 2018 au fixat limite de 1:30 pe perechile valutare majore, 1:20 pe perechile minore, aur și indicii majori, 1:10 pe celelalte mărfuri, 1:5 pe acțiuni individuale și 1:2 pe criptomonede. Tot atunci a apărut și protecția împotriva soldului negativ, adică nu poți pierde mai mult decât ai în cont.
Pentru mine, 1:30 e un plafon, nu o țintă. Regula de 1% pe tranzacție ține oricum levierul efectiv mult sub maximul permis, și exact asta e ideea. Dacă te surprinzi că folosești tot levierul disponibil, e un semn că poziția a fost aleasă înaintea stopului.
Regula de piață și de orar
A doua categorie de reguli îți spune ce tranzacționezi și când. La început ajung o singură piață și o singură fereastră de lucru de cel mult o oră și jumătate, alese după programul tău real, nu după cel ideal.
Nu-ți alege piața după ce e la modă pe rețelele sociale. Alege-o după ora la care poți sta în fața ecranului fără să fii întrerupt și după cât se mișcă prețul raportat la contul tău, cu spread-ul inclus în socoteală. O piață care face zilnic mișcări de 300 de puncte arată bine pe hârtie, dar e aproape imposibil de dimensionat corect cu un cont de câteva mii de euro.
Orele care contează pentru cineva din România
Sesiunea principală a burselor americane, New York Stock Exchange și Nasdaq, se deschide în cea mai mare parte a anului la 16:30 ora României și se închide la 23:00. Bursa de la Frankfurt, prin platforma Xetra, și London Stock Exchange deschid la 10:00 ora noastră, iar suprapunerea dintre Londra și New York, în a doua parte a după-amiezii, e de obicei cea mai lichidă perioadă pentru forex.
Există și o capcană mică, care m-a prins o dată nepregătit. De două ori pe an, americanii și europenii schimbă ora la date diferite, iar câteva săptămâni deschiderea de la New York se mută la 15:30 ora României. În 2026, săptămâna dintre 25 octombrie și 1 noiembrie e una dintre ele, așa că eu am trecut-o deja în calendar.
Cum arată regula mea de orar
Lucrez ziua, așa că prima mea regulă de orar a fost simplă. Tranzacționez doar US100, adică CFD-ul pe indicele Nasdaq 100, între 16:30 și 18:00, în zilele în care ajung acasă la timp. Dacă întârzii și prind piața la 17:15, nu intru deloc.
Pare o pedanterie, dar are o logică. Setup-ul meu e construit pe primele minute de după deschidere, iar fără ele nu mai e același setup, e unul improvizat care doar seamănă cu el.
Mai adaug un lucru pe care l-am învățat pe pielea mea. Două piețe care se mișcă aproape la fel, cum sunt US100 și S&P 500, nu înseamnă diversificare. Dacă intri pe amândouă în aceeași direcție, ai de fapt o singură poziție, de două ori mai mare decât ți-ai propus.
Regula de intrare, construită în patru straturi
O regulă de intrare bună are patru straturi, adică context, declanșator, confirmare și invalidare. Dacă lipsește unul dintre ele, nu ai o regulă, ai o părere.
Contextul îți spune dacă ai voie măcar să cauți o intrare, de pildă dacă prețul e peste media mobilă de 20 de perioade și ziua nu are știri majore în fereastra ta. Declanșatorul e evenimentul concret care te face să te uiți atent, cum ar fi ieșirea dintr-un interval. Confirmarea e dovada că mișcarea are susținere, iar invalidarea e nivelul la care recunoști că ideea a fost greșită.
Pe ultimul strat îl scriu mereu primul, deși pare invers. Dacă nu știu unde se strică ideea, nu știu unde pun stopul, deci nu pot calcula mărimea poziției. Invalidarea e, practic, puntea dintre regula de intrare și limita de 1% risc pe tranzacție.
Un exemplu concret cu opening range breakout
Ca să nu rămână totul abstract, uite cum arată scris un opening range breakout pe US100. E genul de setup legat de deschiderea sesiunii, adică exact partea de session timing pe care insistă pista de day trading din Xcelerate Trade Academy.
Marchez maximul și minimul primelor 15 minute, între 16:30 și 16:45, și nu mai mut intervalul după aceea. Caut o intrare doar după ce o lumânare de 5 minute închide în afara lui, cu volum peste media ultimelor 20 de lumânări. Intru la retestul marginii intervalului, dacă prețul respinge nivelul, iar stopul stă de partea cealaltă a unei structuri clare, nu la o sumă rotundă aleasă din burtă. Dacă până la 18:00 nu s-a format setup-ul, ziua se încheie fără tranzacție.
Poate un străin să verifice fiecare propoziție de acolo? Da. Poate să vadă ora, lumânarea, volumul și locul stopului pe o captură de ecran, fără să mă întrebe nimic.
Situațiile în care nu intri
Condițiile de abținere sunt la fel de importante ca regula de intrare, iar la mine au crescut de la o lună la alta. Indicele prețurilor de consum din Statele Unite (CPI) și raportul lunar privind locurile de muncă din afara agriculturii (Nonfarm Payrolls) apar de regulă la 15:30 ora României, cu o oră înainte de deschidere, așa că în zilele acelea înjumătățesc riscul. În zilele cu decizie de dobândă a Rezervei Federale a Statelor Unite (Fed), anunțată de regulă la 21:00 ora noastră, nu țin nimic deschis peste ora 20:45.
Mai am o regulă de abținere care n-are nicio legătură cu piața. Dacă am dormit sub șase ore sau m-am certat cu cineva în ziua respectivă, nu deschid platforma. Am ajuns la ea după ce am observat în jurnal că zilele mele cele mai proaste aveau în comun exact lucrurile astea, nu vreun indicator.
Ieșirea se scrie înaintea intrării
Ieșirea se hotărăște înainte de intrare, pentru că după ce ai poziția deschisă orice decizie de ieșire devine o negociere cu propria speranță. Scrii stopul, ținta și ce faci dacă prețul stă pe loc, apoi nu le mai atingi decât în direcția care reduce riscul.
Stopul structural stă acolo unde ideea ta nu mai are sens, de pildă sub un minim sau în afara intervalului de deschidere. Stopul emoțional stă acolo unde te doare prea tare să pierzi. Primul se găsește pe grafic, al doilea în stomac, și în primul meu an am lucrat aproape exclusiv cu al doilea.
De ce procentul de câștig nu spune mare lucru
Aici intervine o socoteală care m-a scăpat de obsesia procentului de tranzacții câștigătoare. Eu măsor rezultatele în R, unde R e suma pe care o pierzi dacă îți atinge stopul. Dacă riști 50 de dolari pe tranzacție, un câștig de 125 de dolari înseamnă 2,5R.
Să zicem că câștigi doar 40% din tranzacții, dar fiecare câștig e de 2,5R. Pe zece tranzacții ai patru câștiguri de 2,5R și șase pierderi de 1R, adică un rezultat net de plus 4R. Acum ia varianta opusă, cu 70% tranzacții câștigătoare, dar cu câștiguri de doar 0,5R: șapte ori 0,5R minus trei ori 1R dă plus 0,5R.
A doua variantă se simte mult mai bine zi de zi, fiindcă câștigi des. Doar că prima aduce de opt ori mai mult. De asta, în regulile mele, ținta minimă e trecută ca multiplu de R, iar o tranzacție care nu oferă cel puțin 2R până la următoarea zonă importantă nu se ia.
Stopul mutat și ieșirea de timp
Stopul are voie să se miște într-o singură direcție, spre pragul de breakeven sau spre profit. Stopul îndepărtat ca să „mai dai o șansă” tranzacției a fost, la mine, cea mai scumpă greșeală din primul an, cu mult înaintea oricărei analize proaste.
Pentru day trading mai adaug o ieșire de timp. La o oră fixă închid orice poziție, chiar dacă n-a atins nici stopul, nici ținta. Pista de day trading de pe Xcelerate.Trade insistă exact pe asta, să ieși înainte de finalul sesiunii, ca să nu transformi o tranzacție de o zi într-una ținută peste noapte din simplă încăpățânare.
Regulile de comportament pe care începătorii le sar
Regulile de comportament limitează ce faci tu, nu ce face piața, adică câte tranzacții deschizi pe zi, când iei pauză și când ai voie să mărești poziția. Sunt cele pe care începătorii nu le scriu niciodată, pentru că par de bun-simț.
Numai că bunul-simț dispare destul de repede după a doua pierdere la rând. De asta ale mele sunt scrise foarte sec. Nu deschid mai mult de trei tranzacții pe zi, iar după orice pierdere stau zece minute departe de ecran. Tranzacțiile deschise „ca să recuperez” sunt interzise de-a dreptul.
Poziția care crește pe nesimțite
Am avut o săptămână în care am închis patru tranzacții câștigătoare la rând, iar vinerea am deschis o poziție de trei ori mai mare, pentru că „merge”. A fost singura pierdere a săptămânii și a șters tot. În engleză fenomenul are chiar un nume, size creep, și mi se pare mai periculos decât revenge tradingul, fiindcă vine după zile bune și nu te alarmează.
De atunci, mărimea poziției se schimbă la mine o singură dată pe lună, cu jurnalul deschis în față. Dacă în luna respectivă am respectat regulile în peste 90% din tranzacții, am voie să cresc riscul puțin. Dacă nu, rămâne unde era, indiferent cât am câștigat.
Plictiseala e tot o emoție
Despre frică și lăcomie se scrie mult. Despre plictiseală aproape deloc, deși ea mi-a adus cele mai multe tranzacții proaste, deschise la 17:40 doar pentru că stătusem o oră și „nu se întâmpla nimic”.
Xcelerate Trade are o secțiune separată de psihologia tradingului, pe care am ignorat-o la început, convins că problema mea ține de strategie. M-am întors la ea după vreo trei luni, când jurnalul îmi arăta clar că problema nu era strategia. O zi fără tranzacție, în care am respectat regulile, o trec acum în jurnal ca pe o zi reușită, și chiar așa o simt.
Cum testezi regulile înainte să le crezi
Regulile se testează în trei etape, replay, demo și cont live mic, iar trecerea de la una la alta se face după un număr de tranzacții, nu după un număr de zile. Pragul la care mă uit eu e în jur de o sută de tranzacții pe etapă, pentru că sub el norocul și ghinionul se amestecă prea mult cu strategia.
Replay-ul vine înaintea demo-ului
Pe replay derulezi zile trecute lumânare cu lumânare, fără să vezi ce urmează, și aplici regula ca și cum ar fi în timp real. Într-un weekend poți parcurge zile de tranzacționare pe care în timp real le-ai fi strâns în două luni. Mai important, vezi cum se poartă regula atât în zilele cu trend, cât și în cele înghesuite într-un interval îngust.
Replay-ul are și o limită clară, pe care nu vreau să o ascund. Știi că e istorie, deci nu te doare nimic, iar execuția e perfectă, fără slippage. De aceea e un filtru pentru reguli proaste, nu o dovadă că regulile sunt bune.
Demo-ul dimensionat la suma reală
Dacă plănuiești să depui 2.000 de euro, setează contul demo la 2.000, nu la suma uriașă pe care ți-o dă platforma din oficiu. Cu 100.000 de euro virtuali, o pierdere de 50 nu înseamnă nimic, iar tu înveți exact reacția greșită.
Pe demo apar, măcar aproximativ, costurile de care replay-ul nu ține cont, mai ales spread-ul și comisionul. Le trec în jurnal separat, pentru că o strategie care câștigă 0,2R pe tranzacție în replay poate ajunge pe zero după costuri. Mai bine afli asta cu bani virtuali.
Jurnalul care măsoară în R
Jurnalul meu are șapte câmpuri și nu mai mult, pentru că un jurnal prea complicat se abandonează în două săptămâni. Notez data și ora, piața, setup-ul, riscul în R, rezultatul în R, dacă am respectat regulile și o singură frază despre ce am simțit.
Coloana cu respectarea regulilor e cea mai incomodă și cea mai utilă. O tranzacție câștigată prin încălcarea regulilor e marcată tot ca greșeală, fiindcă îți învață creierul un obicei scump. După vreo sută de intrări începi să vezi tipare pe care nu le-ai fi ghicit niciodată, cum ar fi o oră din zi în care pierzi constant.
Când demo-ul arată, după aproximativ o sută de tranzacții, un rezultat mediu pozitiv în R și o rată de respectare a regulilor de peste 90%, trec pe cont real. În primele 30 de zile risc acolo doar un sfert din riscul planificat, ca să mă obișnuiesc cu senzația banilor adevărați fără să plătesc prea scump obișnuința.
Când ai voie să schimbi o regulă
O regulă se schimbă doar la revizia programată, lunar pentru execuție și trimestrial pentru strategie, și niciodată în seara de după o pierdere. Schimbi o singură variabilă odată, ca să știi exact ce a produs diferența.
La revizia lunară mă uit doar la comportament, adică la cât am respectat regulile și la greșelile care s-au repetat. La cea trimestrială, după ce am strâns în jur de o sută de tranzacții, mă uit la rezultatul mediu în R pe fiecare setup și decid dacă ceva trebuie ajustat.
Un exemplu de schimbare făcută cu cap
Într-un trimestru am văzut în jurnal că tranzacțiile mele de după 17:30 aveau un rezultat mediu negativ, în timp ce cele din prima oră erau clar pe plus. N-am schimbat strategia și nici n-am adăugat vreun indicator nou. Am scurtat fereastra de lucru, iar asta a fost toată modificarea.
Tentația, după o săptămână proastă, e să rescrii tot. Am făcut-o de două ori și de fiecare dată am pierdut și datele, pentru că un jurnal în care regulile se schimbă la zece zile nu mai măsoară nimic.
Post-it-ul de pe monitor e tot acolo și îl citesc aproape în fiecare zi înainte de 16:30. De când regulile mele stau scrise pe o singură pagină, pierd în continuare, doar că pierd mic și previzibil, iar fiecare pierdere o pot explica. Pentru mine, asta a fost diferența dintre un hobby scump și un proces pe care îl pot îmbunătăți.
Întrebări frecvente
Câte reguli ar trebui să aibă un începător pe foaie?
Atâtea câte încap pe o singură pagină și pot fi verificate în mai puțin de un minut înainte de ordin. Foaia mea are în jur de douăsprezece rânduri, grupate pe bani, piață și orar, intrare, ieșire și comportament. Când foaia trece de o pagină, de obicei s-au strecurat printre reguli notițe de analiză, care n-au ce căuta acolo.
Cât capital îmi trebuie ca să pot respecta regula de 1%?
Regula de 1% funcționează la aproape orice sumă, cu condiția ca brokerul să permită poziții mici, cum sunt micro-loturile de 0,01. Pe EUR/USD, un micro-lot valorează în jur de 0,10 dolari pe pip, așa că un cont de 1.000 de dolari, cu risc de 10 dolari și stop de 20 de pips, permite o poziție de 0,05 loturi. Dacă brokerul nu coboară sub un anumit prag, fie alegi o piață cu unități mai mici, fie amâni contul real până strângi mai mult capital.
Pot prelua regulile unui trader pe care îl urmăresc?
Le poți studia, dar nu le poți prelua ca atare, pentru că sunt croite pe programul lui și, mai ales, pe nervii lui. Secțiunea de copy trading de pe Xcelerate.Trade e utilă în primul rând ca material de studiu, ca să vezi cum își gestionează altcineva riscul în timp real. Orice regulă împrumutată trece apoi prin replay, demo și jurnalul tău, exact ca una scrisă de la zero.
Cum îmi țin regulile la vedere în timpul sesiunii?
Eu țin foaia printată lângă tastatură și o copie fixată pe al doilea monitor, iar înainte de fiecare ordin o parcurg rând cu rând. Seamănă cu lista de verificare a unui pilot înainte de decolare, și cam asta și este. Pentru ferestrele de orar folosesc alarme pe telefon, ca să nu mă bazez pe memorie tocmai la 17:59.
Pot transforma regulile într-un bot de tranzacționare?
Poți, dar doar după ce regulile au trecut de demo și au în spate aproximativ o sută de tranzacții jurnalizate, cu rezultat mediu pozitiv. Un bot execută exact ce ai scris, inclusiv greșelile, doar că mai repede și fără oboseală. Xcelerate Trade are o secțiune dedicată bot tradingului, iar o regulă construită în patru straturi se traduce relativ ușor în condiții pentru un algoritm, tocmai pentru că fiecare strat e verificabil.
Se aplică aceleași reguli și la criptomonede, care se tranzacționează non-stop?
Logica rămâne aceeași, dar la criptomonede regula de orar devine și mai importantă, pentru că piața nu se închide niciodată și nu te oprește nimeni. În weekend lichiditatea scade și mișcările bruște apar mai des, iar la CFD-urile pe criptomonede plafonul ESMA pentru clienții de retail este de 1:2. O fereastră fixă, tratată ca o sesiune de bursă, rezolvă cea mai mare parte a problemei.
Trebuie să declar câștigurile din trading în România?
Da. Câștigurile din tranzacționare se declară la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), de regulă prin Declarația unică. Regimul diferă în funcție de instrument și de faptul că brokerul e român sau străin, iar regulile fiscale se mai schimbă de la un an la altul. Nu sunt consultant fiscal, așa că îți recomand să-ți verifici situația cu un contabil înainte de primul an de tranzacționare reală.
Mă ajută indicatorii să scriu reguli mai clare?
Doar dacă fac parte dintr-o condiție verificabilă, cum ar fi „prețul e peste media mobilă de 20 de perioade”. Unul sau doi indicatori sunt de ajuns. Când ajungi la cinci, regulile încep să se contrazică între ele și îți dau mereu un motiv să intri.
