Cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății Mintale, psihoterapeuta Cătălina Dumitrescu, care a scris cartea „Prețul libertății”, publicată de Editura ZYX Books, discută despre importanța plictiselii în dezvoltarea tinerilor, influența rețelelor sociale asupra nevoii de apartenență și necesitatea ca părinții să colaboreze cu platformele pentru a crea un mediu mai sigur pentru copii.
Adolescenții se confruntă adesea cu întrebări precum: „Mi-a scris cineva?”, „Am primit un like?” sau „Ce am ratat?”. Chiar și în situații sociale, cum ar fi mesele în familie sau interacțiunile cu prietenii, o parte din atenția lor rămâne constant îndreptată spre telefon. Pentru a înțelege dificultatea de a se desprinde de ecran, este esențial să analizăm nu doar timpul petrecut online, ci și ce anume caută acolo, precum și ce experiențe le scapă și cum sunt concepute platformele care îi atrag constant.
În cadrul interviului, Cătălina Dumitrescu subliniază că „este mai important cu ce înlocuim ecranul, decât numărul de ore petrecute în fața lui”.
„Relațiile concurează constant pentru atenție cu un flux digital nesfârșit”
ZYX Books: Un studiu internațional arată că efectele timpului petrecut de copii în fața ecranelor au o semnificație similară cu comportamentul părinților și nașterea prematură, fiind posibil chiar mai influente – conform unei analize publicate în The Guardian. Aceasta sugerează că utilizarea excesivă a ecranelor pentru jocuri, rețele sociale și platforme de streaming afectează performanțele școlare și dezvoltarea limbajului. Cum îi afectează aceste obiceiuri capacitatea de a-și gestiona emoțiile precum frustrarea, plictiseala sau tristețea?
Cătălina Dumitrescu: Aș dori să clarific că timpul petrecut în fața ecranului poate crea dificultăți, dar studiul menționat este o cercetare amplă la care au participat peste 2,8 milioane de copii din 64 de țări, iar rezultatele sunt în principal asocieri, nu dovezi că ecranele sunt cauza directă. Recent, prestigioasa revistă The Lancet a publicat o serie de articole „Unsafe by Design” care se concentrează pe activitatea copiilor online, ceea ce pierd în viața reală și cum este structurat mediul digital. Aceste studii noi completează cercetarea pe care ați menționat-o, arătând că efectele timpului petrecut în fața ecranelor variază în funcție de vârstă, tipul de utilizare, conținutul și contextul. Utilizarea moderată sau activitățile digitale specifice pot aduce beneficii, însă devine problematic atunci când ecranul înlocuiește experiențele esențiale pentru dezvoltare și este folosit în exces.
Atunci când se plictisesc, copiii trebuie să fie lăsați să experimenteze frustrarea sau alte emoții. Intervenția adultului nu trebuie să fie imediată, iar copilul nu ar trebui să fie stimulat cu o altă activitate sau să fie împins să socializeze, deoarece astfel nu va învăța să se simtă bine singur, ci va învăța că trebuie să găsească mereu altceva de făcut. Creativitatea necesită momente de liniște, reflecție și visare, care sunt marcate prin absența stimulării constante.
„Ecranul devine soluția instantanee la orice disconfort”
Atunci când se plictisesc, copiii își activează creativitatea și își dezvoltă treptat abilitatea de a se autoregla. Învață să găsească activități singuri și, dacă o activitate nu reușește din prima, învață să tolereze frustrarea, să încerce din nou și să aștepte. Aceasta cultivă răbdarea, o resursă importantă pentru starea lor psihologică. Răbdarea îi ajută să fie perseverenți și să înțeleagă că atingerea unui obiectiv necesită timp, învățând să aprecieze procesul, nu doar rezultatul final.
În contrast, ecranul devine un răspuns rapid la disconfort, cum ar fi: „mă plictisesc, iau telefonul”; „sunt agitat, iau telefonul”; „trebuie să aștept la restaurant, iau telefonul”. Acest comportament reduce oportunitățile de a învăța autoreglarea sănătoasă, care include frustrare și trăirea altor emoții. Există deja dovezi că timpul îndelungat petrecut de copiii mici singuri în fața ecranelor elimină conversația cu părinții, jocul activ, mișcarea, cititul și somnul, toate fiind experiențe fundamentale necesare pentru o dezvoltare sănătoasă. Părinții se tem de plictiseală sau de tantrumuri. Este esențial să ne gestionăm emoțiile pentru a putea tolera frustrarea copiilor și a privi dincolo de dificultățile momentan.
„O oră de conversație video cu bunicii nu este la fel de eficientă ca două ore de scrolling pe rețelele sociale”
Consider mai important să discutăm despre ceea ce specialiștii numesc „ipoteza înlocuirii activităților”, decât să numărăm simplu orele. O oră de conversație video cu bunicii nu are același impact psihologic ca două ore de derulare continuă pe rețelele sociale. De asemenea, autoreglarea se dezvoltă inițial prin coreglare: copilul nu are abilități de a-și gestiona emoțiile de la început, ci învață cu ajutorul adultului. Acesta îl ajută să înțeleagă și să numească ceea ce simte, îi oferă siguranță, îi stabilește limite și îl învață să tolereze emoțiile dificile. Când ecranele devin principalul instrument de calmare, ele înlocuiesc aceste experiențe interumane necesare pentru ca un copil să se înțeleagă și să se conecteze cu ceilalți.
Studiul recent confirmă într-adevăr asocierile între utilizarea crescută a ecranelor și rezultate slabe în domeniul educației, al limbajului și al abilităților emoționale și comportamentale, o realitate pe care trebuie să o recunoaștem. Este momentul să învățăm să utilizăm tehnologia cu limite, în beneficiul nostru.
– Utilizarea rețelelor sociale și a smartphone-urilor este tot mai frecvent corelată cu probleme de sănătate mintală în rândul copiilor și adolescenților. Aceștia dorm mai puțin, au rezultate mai slabe la școală, se întâlnesc mai rar cu prietenii și devin anxioși. Cum le sunt afectate relațiile cu prietenii, colegii, profesorii și chiar părinții atunci când copiii și adolescenții se pierd tot mai mult în lumea virtuală?
– Nu aș face o distincție simplistă între „lumea reală” și „lumea virtuală”, deoarece, pentru adolescenții de astăzi, relațiile online sunt tot reale. Un adolescent poate experimenta susținere și apartenență, poate accesa informații și poate menține prietenii autentice prin intermediul tehnologiei. Este important să găsim un echilibru între relațiile online și cele față în față.
„Relațiile concurează continuu pentru atenție cu un flux digital nesfârșit.”
Conversațiile autentice, fie online, fie în persoană, necesită atenție la expresiile celorlalți, la tonul vocii, la ezitări și semne de disconfort, așteptând rândul și clarificând eventualele neînțelegeri. Aceste abilități sociale sunt învățate prin interacțiune. Relațiile implică un schimb de informații, precum și toleranța față de frustrare, empatie, compasiune și găsirea unui numitor comun în fața diferențelor. Ele necesită și acceptarea faptului că interacțiunea nu este întotdeauna captivantă.
Un studiu longitudinal recent, cu peste 5.000 de elevi italieni, a evidențiat rezultate școlare mai slabe la copiii care au deschis conturi de social media la vârste fragede. Cercetătorii au analizat frecvența cu care participanții își verificau telefoanele, inclusiv noaptea, pentru a înțelege mecanismele care ar putea explica această corelație. Studiul sugerează că atenția este întreruptă frecvent de gândul că pe telefon ar putea apărea ceva mai important, afectând astfel capacitatea de a învăța și de a se concentra.
Copiii pot fi alături de prieteni, la masă cu părinții sau în clasă, în timp ce o parte din atenția lor rămâne îndreptată spre telefon: „Mi-a scris cineva?”, „Am primit o reacție?” sau „Ce am ratat?”. Astfel, relațiile ajung să concureze constant pentru atenție cu un flux digital fără sfârșit.
„Designul mediului digital este o problemă de sănătate publică.”
Noua serie „Unsafe by design?”, lansată de The Lancet, aduce o contribuție esențială, având o abordare științifică apreciată. Aceasta subliniază că nu mai putem atribui întreaga responsabilitate copilului sau părintelui. Funcții precum „scrolling infinit”, „autoplay”, notificările și algoritmii de recomandare nu sunt fenomene naturale, ci decizii de design. Multe platforme au un interes economic direct de a menține utilizatorul conectat cât mai mult timp. Prin urmare, nu mai este suficient să ne întrebăm: „De ce nu renunță adolescenții la telefon?”. Trebuie să examinăm și mediul digital în care aceștia își petrec timpul, un mediu care îi îndeamnă constant să revină la telefon. Cred că perspectiva propusă de seria de articole din The Lancet este mai corectă și mai adecvată realității, deoarece mută accentul de la presupusa lipsă de voință a copilului la modul de proiectare a mediului digital și integrează această problemă în sfera sănătății publice și a responsabilității instituționale.
Consider că soluția nu constă în izolarea copiilor de tehnologie. Este necesară educația digitală, stabilirea unor limite și implicarea părinților, precum și dezvoltarea unor platforme mai sigure pentru copii, care să susțină părinții și profesorii.
– Algoritmii platformelor sunt concepuți asemenea aparatelor de jocuri de noroc, oferind recompense rapide (like-uri, notificări) care stimulează eliberarea de dopamină și creează un ciclu de căutare constantă a validării. Având în vedere că între 12 și 14 ani se formează imaginea de sine a copiilor, cum credeți că le influențează rețelele sociale comportamentul și încrederea în sine?
– Premisa întrebării dumneavoastră este interesantă și răspândită, anume că „algoritmii funcționează ca aparatele de jocuri de noroc, eliberează dopamină și creează dependență”. Aș vrea să fi
Sursa articol: https://hotnews.ro/interviu-cum-afecteaza-tehnologia-relatiile-adolescentilor-o-psihoterapeuta-trage-un-semnal-de-alarma-nu-mai-putem-proiecta-intreaga-responsabilitate-asupra-copilului-sau-a-parintelui-2371767
Sursa foto: KATRIN BOLOVTSOVA / Pexels

