Politica bazată pe resentimente a câștigat teren în estul Germaniei, iar vest-germanii se confruntă cu propriile provocări.
Recent, Magnus Brechtken, director adjunct al Institutului de Istorie Contemporană din München, a acordat un interviu care a stârnit un mare interes. În acesta, el a subliniat dificultățile cu care se confruntă est-germanii și a abordat tendințele emoționale care îi determină să voteze pentru AfD, mai degrabă decât să se bazeze pe argumente raționale.
Brechtken a afirmat că, în ultimele decenii, vestul Germaniei a dovedit că înțelege democrația și știe cum să abordeze extremismul, spre deosebire de est-germani, care au o tendință mai pronunțată către autoritarism. Această observație a fost interpretată ca o critică la adresa est-germanilor, îndemnându-i să-și reevalueze propriile percepții.
„Interviul a fost o reamintire a unor fapte istorice pentru est-germanii nemulțumiți”, a spus Brechtken.
Carolin Würfel, scriitoare și jurnalistă, a reflectat asupra afirmațiilor lui Brechtken, punând la îndoială cât din acestea era bazat pe fapte istorice și cât era o opinie personală. Totuși, ea a acceptat că Brechtken a avut dreptate într-un aspect.
AfD a fost fondat în Vest și „mușcă” din Est
Popularitatea AfD în estul Germaniei, împreună cu rezultatele recente din Saxonia-Anhalt, ilustrează o provocare importantă. Jurnalista a subliniat că este esențial să ne întrebăm de ce est-germanii se îndreaptă spre acest partid, dar și ce îi motivează pe vest-germani să sprijine o astfel de formațiune.
Este important de menționat că AfD a fost fondat în vestul Germaniei, iar mulți lideri ai partidului provind din regiuni vestice. Aceasta ridică întrebări despre motivațiile vest-germanilor de a contribui la crearea și promovarea unui partid care își bazează campaniile pe resentimente.
Landurile vest-germane, care au declarat că au realizat denazificarea și s-au mândrit cu procesele de asumare a trecutului, trebuie să analizeze și motivele pentru care fascinația față de extremism persistă, scrie Würfel.
„Copilul” din ’89 a crescut și e furios
În 1989, est-germanii sperau la o alternativă între socialism și capitalism, iar reunificarea nu era neapărat opțiunea dorită. Mulți au perceput tranziția ca pe un proces haotic, fără o negociere adecvată.
Privatizarea rapidă a economiei est-germane a dus la pierderea a milioane de locuri de muncă. În anii ’90, est-germanii au protestat nu împotriva propriului guvern, ci împotriva celor din vest, cerând renegocierea acordurilor care i-au lăsat fără locuri de muncă.
„Dacă situația nu se îmbunătățește, nu vă temeți că ar putea izbucni o nouă revoluție în Germania de Est?”, a întrebat un prezentator TV pe Detlev Karsten Rohwedder.
În prezent, tinerii care au crescut în acea perioadă își amintesc de experiențele din trecut și se simt nemulțumiți de modul în care au fost tratați. Ulrich Siegmund, un politician AfD, s-a născut în anul reunificării și reflectă această furie acumulată.
Mesajul percutant cu care AfD a cucerit Estul
Una dintre principalele atracții ale AfD este promisiunea de a recâștiga controlul. În urma victoriei din Saxonia-Anhalt, Siegmund a afirmat că cetățenii nu mai doresc să fie tratați cu superioritate.
Mesajul său a rezonează profund cu alegătorii, care simt că nu sunt ascultați. Mulți dintre aceștia nu cunosc detaliile programului AfD, dar se simt validați de simpla recunoaștere a nemulțumirilor lor.
Campania a inclus evenimente comunitare, în care oamenii au fost invitați să se simtă parte a unei comunități, chiar și în fața abandonului economic. Aceasta a fost o strategie eficientă, deoarece AfD oferă un sentiment de apartenență în schimbul votului.
Orice va urma, toată lumea a știut
AfD, un partid creat de vest-germani și susținut de est-germani, aspiră acum la putere. Ideile pe care le promovează reflectă prejudecăți și excluderi care au fost, cândva, derivate din istoria Germaniei. Aceasta nu este o problemă regională, ci una națională, ce ar trebui să îngrijoreze fiecare cetățean german.
Un vot pentru AfD este un vot pentru aceste convingeri, chiar dacă este motivat de furie sau dorința de a fi auzit. În 1932, Partidul Nazist a obținut o victorie similară în aceleași regiuni, iar acum istoria pare să se repete.
Indiferent de ceea ce se va întâmpla, va fi greu să susținem că nu am știut.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/politica/de-ce-multi-est-germani-voteaza-afd-nu-este-o-ispita-mostenita-din-dictatura
Sursa foto: Inquam Photos
