O dispută aparent nesemnificativă a generat rapid reacții intense pe rețelele sociale, divizând opinia publică. În cadrul primei ediții a emisiunii „Cum supraviețuim?”, Adriana Nedelea l-a întrebat pe Radu Atanasiu, profesor de gândire critică, care sunt motivele pentru care controversa dintre croissant și merdenea a provocat atâta indignare. Potrivit lui Atanasiu, această reacție este o dovadă a unei societăți deja tensionate, care transformă orice subiect într-un conflict de identitate.
O picătură de apă într-un ulei deja încins
Radu Atanasiu subliniază că reacția publicului are la bază un sentiment de solidaritate față de o persoană percepută ca fiind nedreptățită. Pentru mulți bucureșteni, Nea Mihai este mai mult decât un simplu comerciant; el reprezintă un simbol al orașului. Problema nu a fost dorința de a-l apăra, ci amploarea reacției generate.
„Probabil că resortul a fost reacția românului la nedreptate, ceea ce este un lucru bun. I s-a părut românului că i s-a făcut o nedreptate unui simbol al Bucureștiului, Nea Mihai. […] Mi s-a părut că a picat ca o picătură de apă într-un ulei încins.”
Controversa nu a creat o tensiune nouă, ci a amplificat una existentă, explicând rapiditatea cu care un incident izolat a fost transformat într-un subiect național, generând indignare și împărțind opinia în tabere.
O simfonie de reacții pentru o miză mică
Atanasiu remarcă discrepanța dintre energia investită în această dispută și implicarea scăzută în problemele cu impact pe termen lung. El nu susține indiferența, ci atrage atenția asupra limitării resurselor mentale și a atenției.
„S-a făcut o întreagă simfonie de reacții. Citeam zilele trecute că, dacă am aloca la fel de multă energie mentală și pasiune și am ieși din casă pentru lucrurile care contează cu adevărat, am fi o societate care merge mai bine.”
Profesorul compară conflictul cu disputa dintre Liliput și Blefuscu din „Călătoriile lui Gulliver”, unde două națiuni se ceartă pentru un detaliu trivial. Croissantul și merdeneaua devin simboluri exagerate ale unei lupte fără o miză reală.
„În «Gulliver», Liliput și Blefuscu se certau la ce capăt se sparge oul fiert. Este reîntruparea disputei merdenea versus croissant sau unt versus margarină. Dacă ne sare țandăra din lucruri absolut benigne, nu mai avem energie mentală să le înțelegem pe celelalte.”
Reacția calmă pe care publicul nu a urmat-o
În mijlocul valului de indignare, reacția lui Nea Mihai a fost considerată de Atanasiu cea mai sănătoasă: el a dorit să evite escaladarea conflictului și a cerut liniște.
„Cred că cel mai mult mi-a plăcut reacția lui Nea Mihai: «Eu nu-mi doresc nicio ceartă. Vă rog frumos să mă lăsați în pace». Mi-aș dori să fie atitudinea generală.”
Calmul celui care a fost subiectul disputei contrastează puternic cu intensitatea celor care au transformat-o într-o cauză. Aceasta este o capcană a indignării colective: conflictul devine auto-suficient și nu mai depinde de acordul persoanei pe care pretinde că o apără.
„Noi, cei care mâncăm merdenele”
Dincolo de reacția la nedreptate, profesorul sugerează că există și un reflex tribal. Un produs alimentar devine un simbol al identității, iar alegerea acestuia capătă o conotație socială: oamenii nu discută doar despre un croissant sau o merdenea, ci despre cine sunt „noi” și cine sunt „ceilalți”. Totuși, taberele din această controversă nu se aliniază clar pe vechile falii politice sau geografice.
„S-ar putea să fie și un pic de tribalism, un pic de «noi versus ceilalți» – aici, un «noi» foarte larg: noi, cei care mâncăm merdenele. Dar nu mi s-au părut atât de clare diviziunile clasice. Toată lumea a sărit de fund în sus, mai tare decât era nevoie.”
Societatea ca un autobuz încins
De ce este nevoie de atât de puțin pentru ca tensiunea să explodeze? Radu Atanasiu folosește imaginea unui autobuz blocat în trafic, fără aer condiționat. Într-un astfel de context, disconfortul acumulat poate provoca reacții disproporționate la stimulii minori.
„Eu cred că am ajuns ca într-un autobuz încins, fără aer condiționat, cu ușile închise și care stă în trafic. Și atunci îți sare țandăra din orice. Eu cred că am ajuns la nivelul ăsta de nervi, de polarizare, și ni se datorează. Avem o responsabilitate, nu neapărat o vină.”
În această viziune, disputa dintre croissant și merdenea nu este cauza furiei sociale, ci un indicator al acesteia. A scos la suprafață frustrările, neîncrederea și tendința de a percepe chiar și o alegere simplă prin prisma „noi versus ei”.
Ce pierdem când ne consumăm în scandaluri mici
Impactul unui astfel de conflict nu se măsoară doar în timpul dedicat comentariilor, ci și în energia mentală pe care o deturnează de la familie, muncă, comunitate și deciziile asupra cărora avem control. Atanasiu sugerează să facem distincția între ceea ce putem controla și ceea ce ne consumă mintea fără rost.
„Poți să controlezi reacția ta la ceea ce nu depinde de tine. Trebuie să înțelegi ce depinde de tine și să nu te superi pentru ceea ce nu depinde de tine, să faci ceva atunci când depinde de tine și să ai înțelepciunea să diferențiezi între cele două. Majoritatea lucrurilor de la televizor nu depind deloc de tine.”
Croissantul și merdeneaua pot rămâne o simplă preferință, o glumă sau o discuție despre oraș. Însă, când devin un nou front de luptă, întrebarea esențială nu mai este ce alegem să consumăm, ci de ce ne trebuie atât de puțin pentru a transforma un vecin în adversar.
Urmărește ediția integrală „Cum supraviețuim” pe YouTube SpotMedia.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/cum-supravietuim-croissant-versus-merdenea-de-ce-ne-am-enervat-atat-de-tare
Sursa foto: Inquam Photos
