Prețurile de transfer au devenit una dintre cele mai sensibile zone fiscale pentru companiile cu tranzacții intra-grup. Pe fondul presiunii bugetare, ANAF și-a intensificat semnificativ verificările, iar o singură eroare în documentație sau în benchmarking se poate transforma într-o ajustare de profit impozabil de ordinul sutelor de mii sau al milioanelor de lei. Pentru un CFO sau un tax manager, cunoașterea greșelilor frecvente este prima linie de apărare. În continuare, trecem prin cele 5 cele mai des întâlnite, cu consecința fiscală și soluția pentru fiecare.
Pe scurt
- Documentația tardivă sau incompletă este cea mai frecventă vulnerabilitate și atrage ajustarea la mediana intervalului de piață.
- Benchmarking-ul nereprezentativ invalidează întregul dosar, chiar dacă restul este corect.
- Tranzacțiile intra-grup cu risc, precum împrumuturile și serviciile de management, sunt cele mai verificate de ANAF.
- Politica TP neactualizată și ignorarea CbCR sau a Master File-ului completează topul erorilor costisitoare.
De ce transfer pricing-ul este una dintre cele mai auditate zone fiscale de ANAF
Motivul este simplu: tranzacțiile dintre companii afiliate sunt văzute de autorități ca o posibilă cale de transfer al profiturilor în afara țării. Într-un context de consolidare fiscală, prețurile de transfer devin o țintă strategică pentru creșterea încasărilor.
Semnalele sunt concrete. ANAF a lansat o amplă acțiune de colectare de date și analiză de risc, vizând câteva mii de societăți și analizând cheltuielile din intervalul 2020-2024, tocmai pentru a identifica transferurile nejustificate de profit. La aceasta se adaugă modificările aduse cadrului legal privind prețurile de transfer, aplicabile din a doua jumătate a anului 2025. Concluzia pentru orice companie cu tranzacții intra-grup este că verificările devin mai frecvente și mai sofisticate, iar pregătirea trebuie să fie pe măsură.
Greșeala 1: documentație TP incompletă sau pregătită prea târziu
Cea mai frecventă greșeală este tratarea dosarului prețurilor de transfer ca pe o formalitate de făcut abia la cererea ANAF. În realitate, pentru contribuabilii care depășesc pragurile de semnificație, dosarul trebuie pregătit proactiv, iar conținutul lui trebuie să respecte structura prevăzută de Ordinul ANAF 442/2016.
Consecința fiscală: dacă nu prezinți dosarul complet în termenul cerut, ANAF are dreptul să estimeze prețurile de transfer și să ajusteze rezultatul fiscal la mediana intervalului de piață, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere.
Soluția: pregătește dosarul anual, în linie cu tranzacțiile derulate, și actualizează-l constant. Un dosar întocmit din timp, nu în criză de câteva zile, este mult mai solid și mai ușor de apărat.
Greșeala 2: benchmarking realizat pe date nereprezentative
Analiza de comparabilitate este inima dosarului TP. Greșeala apare când selecția companiilor comparabile este inadecvată, când se folosesc date din perioade nepotrivite sau când criteriile de căutare sunt prea largi ori prea înguste. Un benchmarking slab poate invalida întregul dosar, chiar dacă restul documentației este corect.
Consecința fiscală: dacă intervalul de comparabilitate este respins, ANAF își construiește propria analiză și ajustează prețurile, de regulă tot la mediană, în defavoarea contribuabilului.
Soluția: folosește baze de date specializate, precum Orbis sau TP Catalyst, aplică filtre riguroase și documentează fiecare pas al selecției. Reprezentativitatea eșantionului și transparența metodologiei sunt cele care rezistă la o inspecție.
Greșeala 3: tranzacțiile intra-grup cu risc ridicat, nedocumentate
Nu toate tranzacțiile intra-grup atrag același nivel de atenție. Împrumuturile intra-grup, licențele și redevențele, precum și serviciile de management sunt printre cele mai verificate de ANAF, tocmai pentru că sunt cele mai ușor de folosit pentru transferul de profit. Multe companii le derulează fără o documentație solidă care să justifice prețul și beneficiul real.
Consecința fiscală: la servicii intra-grup, dacă nu poți demonstra că serviciul a fost efectiv prestat și că a adus un beneficiu economic, ANAF poate refuza deductibilitatea cheltuielii integral, pe lângă ajustarea de preț.
Soluția: documentează substanța fiecărei tranzacții cu risc. Pentru servicii, păstrează dovada prestării și a beneficiului (benefit test); pentru împrumuturi, justifică rata dobânzii prin comparabile; pentru licențe, argumentează valoarea activului necorporal.
Greșeala 4: politica TP neactualizată după restructurări
O politică de prețuri de transfer nu este un document care se scrie o dată și se uită. Multe companii păstrează aceeași politică ani la rând, deși modelul de afaceri s-a schimbat. Orice restructurare, schimbare de funcții și riscuri în grup sau modificare legislativă poate face politica existentă neconformă cu realitatea.
Consecința fiscală: o politică ruptă de realitatea operațională creează o discrepanță între ce declari și ce se întâmplă efectiv, exact genul de neconcordanță pe care o inspecție o sancționează prin ajustări.
Soluția: revizuiește politica TP la fiecare restructurare, schimbare de model de business sau modificare legislativă relevantă, cum sunt cele intrate în vigoare în 2025. Alinierea dintre politică, documentație și operațiunile reale este esențială.
Greșeala 5: ignorarea obligațiilor CbCR și Master File
Pentru grupurile mari, obligațiile de raportare depășesc întocmirea dosarului local al prețurilor de transfer. Raportarea Country-by-Country (CbCR) este obligatorie pentru grupurile de întreprinderi multinaționale cu o cifră de afaceri consolidată anuală de cel puțin 750 de milioane de euro. În plus, documentația privind prețurile de transfer este structurată pe două niveluri: Master File, la nivel de grup, și Local File, la nivelul fiecărei entități. Multe filiale locale presupun în mod eronat că obligațiile de raportare revin exclusiv companiei-mamă.
Consecința fiscală: neîndeplinirea obligațiilor de raportare atrage amenzi specifice și crește semnificativ profilul de risc al companiei în fața autorităților.
Soluția: verifică din timp dacă grupul tău depășește pragul CbCR și asigură-te că Master File-ul și Local File-ul sunt coerente între ele și cu raportarea globală. Coordonarea cu grupul este esențială.
Cum ajută EY România companiile să evite riscurile de transfer pricing
Complexitatea obligațiilor în materie de prețuri de transfer explică de ce multe companii multinaționale apelează la echipe specializate. EY România se numără printre firmele recunoscute în acest domeniu, fiind desemnată de International Tax Review drept Transfer Pricing Firm of the Year.
Departamentul de Prețuri de Transfer al EY România, condus de Adrian Rus, oferă servicii complete, de la elaborarea documentației de prețuri de transfer până la asistență în cadrul inspecțiilor ANAF și al procedurilor de acorduri de preț în avans (APA). Echipa acoperă întregul ciclu de conformare: proiectarea modelului și a politicii de prețuri de transfer, evaluarea conformității, pregătirea documentației în conformitate cu legislația română și asistența pe durata controalelor fiscale.
Un instrument util pentru companiile cu tranzacții semnificative este acordul de preț în avans (APA), prin care contribuabilul stabilește împreună cu autoritatea fiscală metoda de prețuri de transfer pentru viitor, obținând predictibilitate și reducând riscul de dispute. Pentru un CFO, o astfel de abordare proactivă transformă prețurile de transfer dintr-o vulnerabilitate într-o zonă controlată. Descoperă mai multe despre serviciile de prețuri de transfer oferite de EY România.
Întrebări frecvente despre prețurile de transfer
Când trebuie pregătit dosarul prețurilor de transfer?
Contribuabilii care depășesc pragurile de semnificație trebuie să îl pregătească proactiv, anual. Ceilalți îl întocmesc la cererea ANAF, într-un termen stabilit. Pregătirea din timp reduce riscul de ajustări și de penalități.
Ce se întâmplă dacă ANAF respinge analiza de comparabilitate?
Autoritatea își construiește propria analiză și ajustează prețurile de transfer, de regulă la mediana intervalului de piață. Rezultatul este o creștere a bazei impozabile, plus dobânzi și penalități.
Ce tranzacții intra-grup verifică ANAF cel mai des?
Împrumuturile intra-grup, licențele și redevențele, precum și serviciile de management. Pentru servicii, contribuabilul trebuie să demonstreze prestarea efectivă și beneficiul economic.
Cine are obligații de raportare CbCR?
Grupurile de întreprinderi multinaționale cu o cifră de afaceri consolidată de cel puțin 750 de milioane de euro. Filialele locale trebuie să verifice propriile obligații, chiar dacă raportarea principală revine grupului.
