La 25 de ani de la atacurile teroriste care au transformat lumea, Statele Unite se confruntă cu aceeași „furtună perfectă”, alimentată de o birocrație opresivă, corectitudine politică și iluzii diplomatice, potrivit unui analist american.
Teroriștii care au deturnat avioanele pe 11 septembrie 2001 nu erau nici săraci, nici supuși unei ocupații. Totuși, ideea că nemulțumirea generează terorismul a persistat. Biroul Directorului de Informații Naționale al Statelor Unite a restricționat fluxul de informații care fusese destinat să fie accelerat. Aliații Americii continuă să joace la două capete, afirmă Michael Rubin, cercetător principal la American Enterprise Institute și director de analiză a politicilor la Middle East Forum, într-o analiză publicată de 1945.com.
Schimbarea pe care Rubin o consideră cea mai alarmantă s-a produs în interiorul Statelor Unite: după 11 septembrie, americanii au arătat o unitate temporară, în timp ce astăzi un atacator s-ar putea aștepta, justificat, la diviziune.
La un sfert de secol de la evenimentele din 11 septembrie 2001, persistă aceeași „furtună perfectă” generată de o birocrație greoaie, corectitudine politică și iluzii diplomatice, subliniază Rubin, fost oficial al Pentagonului.
Același tipar și astăzi
Atacurile Al-Qaida au fost un semnal de alarmă în legătură cu puterea ideologiei ca motor al terorii.
Înainte de 11 septembrie, mulți diplomați și cercetători din domeniul social considerau că nemulțumirile erau principalele cauze ale terorismului. Aceștia argumentau că problema deriva din sărăcie, lipsa educației sau umilința „ocupației”. Președintele George W. Bush a încercat să evite această discuție prin „Războiul global împotriva terorismului”, declarând, de fapt, război unei tactici, nu unei ideologii, explică analistul.
Atacurile din 11 septembrie au forțat americanii să-și revizuiască presupunerile greșite. Cei care au orchestrate deturnările nu erau nici săraci, nici sub ocupație.
Între timp, înființarea Biroului Directorului Informațiilor Naționale a dus la încetinirea fluxului de informații, fără a corecta deficiențele fundamentale ale procesului.
O birocrație greoaie a inhibat informațiile despre cursanții saudiți care nu aveau intenția să învețe să aterizeze, iar atât Casa Albă, cât și Departamentul de Stat au încercat să protejeze partea saudită de anchete sau critici.
Astăzi, acest tipar revine.
Președintele Barack Obama a adoptat concluziile unor academicieni care susțineau că orice accent pe islam ca motivator este un act de islamofobie.
Ironia acestui demers de revizionism corect politic este că, în Orientul Mijlociu, liderii nu manifestau o astfel de sensibilitate; ei înțelegeau că problema era, în esență, o dezbatere în interiorul islamului. Pe scurt, teologia are importanță, subliniază autorul.
Prietenia complicată cu prințul Mohammed bin Salman
În același timp, în timp ce o generație de diplomați laudă reformele saudite, realitatea este diferită.
Autoritățile din Arabia Saudită au adoptat măsuri drastice împotriva radicalismului intern nu din cauza atacurilor din 11 septembrie, ci mai degrabă atunci când s-au confruntat cu repercusiuni negative directe.
Occidentul a salutat reformele lui bin Salman, ignorând jocul dublu pe care liderul saudit îl practică în ceea ce privește Frăția Musulmană. Ca și predecesorii săi, el încearcă să-i coopteze pe extremiști printr-un „pact cu diavolul”: aceștia să-și desfășoare jihadul doar în afaceri externe.
Inițiativa lui bin Salman privind Pactul de la Mecca – un fel de NATO sunnit format, până acum, din Arabia Saudită, Turcia și Pakistan, cu Bangladesh, Egipt și Siria în perspectiva aderării – sugerează că Arabia Saudită nu este un partener de încredere, ci mai degrabă o piatră de temelie a unei noi „Axe”.
Pericolul din Turcia, Pakistan și Siria
O situație similară se observă și în cazul Turciei și Pakistanului. Turcia este membră NATO, iar Pakistanul este un aliat major din afara NATO.
Președintele Donald Trump îi susține pe amândoi, deși sprijinul lor pentru terorism și atitudinea antiamericană sunt evidente. Președintele Recep Tayyip Erdogan sprijină deschis gruparea Hamas și, mai discret, atât talibanii cât și gruparea Statul Islamic, afirmă Rubin.
Pakistanul, de asemenea, a practicat un joc dublu în relația cu talibanii, oferindu-i adăpost lui bin Laden și continuând să sprijine diverse grupări teroriste care, deși oficial vizează India, sunt la fel de ostile Statelor Unite.
În timp ce Trump ia masa cu mareșalul pakistanez Asim Munir, cei care au comis atentatele de la Mumbai rămân liberi.
Dezvoltarea unor relații strânse cu liderii turci și pakistanezi, în ciuda acțiunilor și declarațiilor lor, ar echivala cu situația în care Franklin Roosevelt ar fi menținut relații comerciale și sociale cu liderii de la Berlin, Roma și Tokyo, ignorând în mod deliberat nu doar viziunea lor asupra lumii, ci și acțiunile violente ale acestora, subliniază expertul.
În cazul Siriei, iluziile continuă să dicteze evenimentele. Trump a dispus reabilitarea lui Ahmad al-Sharaa, în ciuda faptului că acesta a condus o grupare afiliată Al-Qaida timp de mulți ani.
Totuși, un costum elegant și o barbă bine îngrijită nu reprezintă o reformă sau o căință. Chiar dacă al-Sharaa este sincer, susținătorii săi nu sunt, subliniază expertul.
De asemenea, Bangladesh ar putea deveni un focar de radicalism antiamerican. Atât administrația Biden, cât și cea a lui Trump au privit pasiv cum serviciile de informații pakistaneze au deturnat o mișcare de protest studențească, care a dus la înlăturarea de la putere a liderului mai laic Sheikh Hasina, fiica fondatorului statului.
Laureatul Premiului Nobel Muhammad Yunus a preluat temporar controlul, ordonând arestarea jurnaliștilor laici și a membrilor partidului Awami League (condus de Sheikh Hasina), în timp ce elibera din închisoare teroriști care nu și-au arătat regretul pentru faptele comise.
După alegeri extrem de restrictive, care au împiedicat partidul Awami League să participe, la putere a ajuns Partidul Naționalist din Bangladesh, condus de Tarique Rahman; acesta a menținut interdicția impusă formațiunii Awami League.
Faptul că Rahman a anulat o vizită în India, dar s-a întâlnit cu Erdogan, arată că și el vizează orientarea Bangladeshului spre tabăra islamistă.
Un nou 11 septembrie și mai înspăimântător
Pe baza acestor evoluții, Michael Rubin estimează că un viitor 11 septembrie ar putea implica nu doar studenți sau oameni de afaceri din Arabia Saudită, ci și oficiali turci, pakistanezi, sirieni sau din Bangladesh, care ar putea folosi valize diplomatice pentru a evita detectarea în timp ce transportă contrabandă.
Cea mai îngrijorătoare schimbare din ultimii 25 de ani este legitimizarea și justificarea, în cercurile intelectuale, a factorilor care au stat la baza atacurilor din 11 septembrie, consideră el.
În loc să recunoască ideologia teroriștilor ca o constantă și să înțeleagă natura cinică a nemulțumirilor pe care aceștia le invocă, universitățile de elită – împreună cu jurnaliștii și analiștii formați de acestea – adoptă ideea echivalenței morale, dând vina pe politica externă a SUA, pe India sau pe Israel.
Deși este puțin probabil ca propriii cetățeni să devină atentatori sinucigași, guvernul Qatarului îi sprijină fără ezitare pe cei care o fac.
Dacă americanii s-au unit pentru o scurtă perioadă după 11 septembrie, astăzi teroriștii realizază că climatul politic din America este atât de toxic, încât un atac major ar putea mai degrabă să dezbine populația decât să o unească.
În timp ce americanii marchează un eveniment sumbru, aceasta este, poate, cea mai tulburătoare schimbare apărută în ultimul sfert de secol, concluzionează Michael Rubin.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/america-nu-a-invatat-nimic-din-11-septembrie-cum-ar-putea-arata-un-nou-9-11
Sursa foto: Inquam Photos
