Sunt insule pe care le porți în cap cu mult înainte să pui piciorul pe ele. Santorini e una dintre astea. Îți apare din poze, din filme, din calendarul de pe perete al cuiva, cu casele albe agățate de faleză și cupolele albastre care par pictate anume ca să ne facă pe toți geloși. Iar la un moment dat, când te trezești deja în vacanță pe altă insulă grecească, apare întrebarea firească.
Chiar nu se poate ajunge acolo, măcar pentru o zi? Răspunsul depinde enorm de locul din care pleci, iar diferența dintre a porni din Creta și a porni din Rhodos e mai mare decât și-ar imagina cineva care se uită doar pe hartă.
Am scris rândurile astea pentru cineva care are deja biletul spre Grecia în buzunar, stă la o cafea și se întreabă dacă o excursie la Santorini din Creta sau din Rhodos chiar încape peste programul lui real. Ca să scurtez suspansul, îți spun din capul locului cum stă treaba.
Din Creta se poate face într-o singură zi, cu feribotul rapid din Heraklion, care taie marea în sub două ore. Din Rhodos nu, fiindcă vaporul înseamnă peste unsprezece ore de drum, așa că singura variantă rapidă rămâne avionul. Restul articolului e despre cum arată fiecare dintre cele două drumuri și ce merită să știi înainte să te arunci în el.
De ce Santorini rămâne obsesia tuturor
Ca să înțelegi de ce oamenii sunt dispuși să se trezească la cinci dimineața și să suporte două ore de mare agitată pentru câteva ceasuri pe o insulă, trebuie să pricepi ce e Santorini de fapt. Nu e doar o carte poștală. E rămășița unei catastrofe.
Caldera și povestea vulcanului
Acum vreo trei mii cinci sute de ani, insula a explodat. Nu peste noapte, la propriu, dar erupția minoică a fost printre cele mai violente pe care le cunoaște istoria geologică a Mediteranei. Ce a rămas după ce vulcanul s-a golit și centrul insulei s-a prăbușit în mare e chiar peisajul care ne taie azi respirația. Caldera aceea imensă, golful acela adânc mărginit de faleze abrupte, nu e o toană estetică a naturii. E o rană uriașă, umplută cu apă de mare, peste care s-au construit apoi satele.
Când vaporul intră în golf și te uiți în sus la pereții de stâncă vopsiți în dungi întunecate, cu satele cocoțate pe buză ca niște cuiburi de zăpadă, ai brusc senzația că înțelegi de ce grecii vechi puneau zei peste tot. Locul chiar arată ca ceva făcut de o forță mai mare decât noi. Iar plajele acelea cu nisip negru, care par ciudate în prima clipă, sunt tot moștenire vulcanică. Lavă măcinată de valuri, secol după secol.
Oia, Fira și restul insulei
Cele două nume pe care le vei auzi de o sută de ori sunt Oia și Fira. Oia e satul din vârful nordic, cel cu apusul devenit atracție turistică în sine, unde lumea se strânge pe la orele serii ca la un spectacol, cu telefoanele ridicate, așteptând ca soarele să cadă în spatele mării. E frumos, chiar e, deși recunosc că aglomerația de acolo m-a făcut de câteva ori să prefer să privesc oamenii, nu asfințitul.
Fira e capitala, mai vie, mai gălăgioasă, plină de cafenele suspendate deasupra golfului și de magazine în care poți cheltui o mică avere pe o farfurie pictată. Între ele se întind alte sate mai liniștite, drumuri care coboară spre plaje, podgorii răsucite jos, aproape de pământ, ca să reziste vântului. Fiindcă vinul de Santorini, mai ales assyrtiko, crește pe un sol vulcanic care îi dă o aciditate greu de uitat. Merită gustat, dacă prinzi timp.
Dincolo de Oia și Fira
Aici e capcana. Mulți vin, fac pozele în cele două sate celebre și pleacă crezând că au văzut insula. E cam ca și cum ai intra într-un muzeu și te-ai opri la primele două tablouri de la ușă. Santorini are mai multe straturi de atât, iar unele dintre ele sunt tocmai partea care rămâne cu tine.
E, de pildă, Akrotiri, un oraș din epoca bronzului îngropat sub cenușă când a explodat vulcanul, un fel de Pompei grecesc, doar că mai vechi cu vreo mie șapte sute de ani. Te plimbi printre străzi și case cu etaj păstrate uimitor de bine sub un acoperiș modern și îți dai seama că oamenii de aici aveau canalizare și fresce colorate pe pereți în vremuri în care restul lumii abia lega două pietre. E o vizită care schimbă felul în care privești insula, fiindcă îți amintește că frumusețea de deasupra stă pe o tragedie de dedesubt.
Mai sus, pe muntele Mesa Vouno, se află Thera Antică, ruinele unui oraș grecesc și apoi roman, cu o priveliște care îți justifică singură urcușul. Iar în mijlocul golfului stă Nea Kameni, insula vulcanică formată din lavă întărită, unde bărcile te duc să pui piciorul pe craterul încă activ și să simți sub tălpi căldura pământului care fumegă. Cine are o zi mai lejeră poate lega asta de o baie în izvoarele termale din apropiere, unde apa mării se amestecă cu ape sulfuroase și capătă o culoare ruginie ciudată.
Și mai sunt plajele. Perissa și Kamari, cu nisipul lor negru care se încinge ca o plită la amiază, sau Red Beach, cu falezele ei roșietice care par desprinse de pe altă planetă. Nu sunt plajele idilice din reclame, cu nisip fin și alb, dar au un caracter aparte, o brutalitate frumoasă care se potrivește cu restul insulei.
Plecarea din Creta, varianta care chiar se pliază pe o singură zi
Aici lucrurile stau frumos. Dacă ești în vacanță în Creta, mai ales prin zona Heraklionului, Santorini e la o aruncătură de băț pe apă. Nu chiar la propriu, dar aproape.
Feribotul rapid din Heraklion
Din portul Heraklion pleacă feriboturi rapide, catamarane care fac traversarea în ceva mai puțin de două ore. Cel mai iute ajunge în aproximativ o oră și treizeci și cinci de minute, iar media se învârte în jurul unei ore și cincizeci. Distanța, ca să ai un reper, e de vreo șaizeci și trei de mile marine, adică în jur de o sută douăzeci de kilometri de mare deschisă.
Companiile care operează ruta, în principal Seajets și Blue Star Ferries, scot curse dimineața devreme, exact ce îți trebuie pentru o excursie de o zi. Pleci pe la șapte și jumătate sau pe la nouă, ajungi în portul Athinios pe la zece și ai în față o zi întreagă pe insulă înainte să te întorci după-amiaza sau seara. E logic, e fezabil și o fac mii de oameni în fiecare vară. Tocmai de aceea oferta de excursii de o zi la Santorini din Creta chiar are sens, și comercial, și practic.
Un detaliu care contează. Din Rethymno mai există ocazional curse, dar sunt rare și nu te poți baza pe ele. Din Chania sau din Agios Nikolaos, în schimb, nu pleacă feriboturi directe spre Santorini, așa că oricum drumul te-ar aduce tot la Heraklion. Dacă stai în vestul insulei, pune la socoteală și transferul până în port, care poate însemna o oră bună de mașină.
Cum arată ziua, de la cheu până înapoi
Excursiile organizate urmează cam același tipar, unul care s-a rodat în timp fiindcă funcționează. Te iau de la hotel dis-de-dimineață cu un autocar, te duc la portul din Heraklion, îți dau biletul de feribot și te îmbarci. După traversare, la Athinios te așteaptă un alt autocar și un ghid care te plimbă prin insulă. De obicei se ajunge întâi la Oia, unde ai timp liber să te pierzi pe străduțe și să faci pozele obligatorii, apoi la Fira, unde mănânci ceva, cumperi câte o nimicnicie și te uiți lung la vulcanul din depărtare.
Ziua întreagă, cu tot cu drumul dus și întors, înseamnă cam unsprezece sau douăsprezece ore. Nu e o plimbare relaxată, să fim cinstiți. E o zi lungă, în care te miști mult, dar la final rămâi cu senzația că ai bifat ceva ce părea imposibil la micul dejun. Cine preferă să nu depindă de autocare poate merge pe cont propriu, cu bilet de feribot cumpărat singur, iar odată ajuns pe insulă se descurcă fie cu autobuzele locale, fie cu un taxi sau cu o mașină închiriată. Autobuzele merg, dar vara se aglomerează repede, așa că nu conta pe ele ca pe un ceas elvețian.
Capriciile meltemi-ului și alte detalii practice
Marea dintre Creta și Santorini nu e mereu blândă. Vara, mai ales prin iulie și august, bate meltemi-ul, vântul acela sec de miazănoapte care poate transforma traversarea într-o experiență ceva mai zguduită decât ți-ai dori. Dacă ai stomacul sensibil, ia o pastilă înainte de îmbarcare, alege un loc jos și cât mai spre mijlocul vasului și nu te păcăli cu ideea că o cursă scurtă înseamnă automat o cursă lină. Am văzut oameni verzi la față după o oră și jumătate de hurducat, deși pe hârtie totul părea simplu.
Apoi, rezervarea. Ruta asta e printre cele mai căutate din toată Grecia. Vara, cursele rapide de dimineață se umplu cu săptămâni înainte, așa că biletul se cumpără din timp, nu în ziua plecării. Ideal, cu una sau două luni înainte, dacă ții la o anumită oră. Și încă ceva. Verifică bine ora ultimei curse de întoarcere de la Santorini spre Heraklion, fiindcă întreaga socoteală a zilei se sprijină pe ea. Dacă o ratezi, rămâi peste noapte, vrei nu vrei.
Cât despre bani, e bine să știi la ce să te aștepți. Un bilet de feribot rapid dus, luat pe cont propriu, pornește de la vreo nouăzeci de euro și poate urca spre o sută treizeci pentru un loc mai bun, la clasă business, unde ai mai mult spațiu și liniște. Feriboturile convenționale, mai lente, sunt mult mai ieftine, uneori de la cincisprezece euro, dar cu ele traversarea durează trei ori chiar cinci ore, ceea ce mănâncă din ziua ta pe insulă și le face nepotrivite pentru o excursie de o zi. La toate astea se adaugă, dacă mergi cu un pachet organizat, transferurile, ghidul și tot restul, așa că prețul final chiar diferă în funcție de cum alegi să faci drumul. Concluzia practică e simplă. Pentru o singură zi, catamaranul rapid e varianta care are sens, chiar dacă te costă mai mult.
Plecarea din Rhodos, unde socoteala se schimbă complet
Și acum partea pe care puțini o spun cinstit de la început. Din Rhodos, o excursie de o singură zi la Santorini cu feribotul pur și simplu nu se poate. Punct.
De ce feribotul nu e răspunsul aici
Rhodos e frumos, dar e departe. Face parte din Dodecanez, un cu totul alt arhipelag, așezat în colțul sud-estic al Greciei, în timp ce Santorini stă tocmai în Ciclade, spre vest. Între cele două insule sunt aproape două sute cincizeci de kilometri de mare. Feribotul, operat de Blue Star, face traversarea în aproximativ unsprezece ore și patruzeci de minute în cel mai bun caz, iar de multe ori mai bine de paisprezece. Vasul se oprește pe drum și prin alte insule, cum ar fi Karpathos sau Halki, câteodată chiar prin Creta, ceea ce lungește și mai mult povestea.
Cursele nu sunt nici zilnice, ci de vreo trei ori pe săptămână, și nu există feribot care să te aducă înapoi în aceeași zi. Cu alte cuvinte, dacă pornești cu vaporul dimineața din Rhodos, ajungi la Santorini abia noaptea, iar întoarcerea presupune obligatoriu cel puțin o noapte petrecută pe insulă. Frumos, dar nu mai e excursie de o zi, e mini-vacanță.
Avionul, soluția care salvează ideea
Din fericire, mai există și cerul. Aegean Airlines operează un zbor direct între Rhodos și Santorini, care durează în jur de o oră, de regulă o cursă pe zi în sezon. Asta schimbă complet ecuația. Zbori dimineața, ai insula la dispoziție câteva ore bune și te poți întoarce, în funcție de cum pică orarul, fie în aceeași seară, fie a doua zi. Pusă lângă cele unsprezece ore pe apă, ora de zbor pare aproape o glumă.
Aici intervine partea în care un organizator serios chiar își câștigă banii. Fiindcă a lega un zbor de dimineață cu un program pe insulă și cu întoarcerea, astfel încât totul să se închege fără găuri de câte cinci ore de așteptat prin aeroport, cere ceva pricepere. Nu e imposibil de făcut singur, dar e genul de puzzle logistic în care te încurci ușor dacă nu cunoști orarele sezoniere.
Varianta de două sau trei zile, care de fapt e cea mai onestă
Sincer acum, dacă pleci din Rhodos, cel mai frumos cadou pe care ți-l poți face nu e goana pe fugă, ci o escapadă de două sau trei zile. Ajungi cu avionul sau cu feribotul de noapte, dormi o noapte, două, prinzi un apus la Oia fără presiunea plecării, iei micul dejun cu vederea la caldera și abia atunci simți insula, în loc s-o vezi doar. Excursia de o zi din Creta e o cursă contra cronometru care merită efortul. Din Rhodos, în schimb, insula îți cere respectul unei vizite mai așezate, iar cine acceptă asta pleacă mult mai împăcat.
Cum pune Viva Holidays cap la cap aceste excursii
Tocmai fiindcă cele două puncte de plecare sunt atât de diferite, contează mult cine îți construiește drumul. Aici e diferența dintre a te chinui singur cu orare de feribot și de avion și a lăsa pe cineva care face asta zi de zi să se ocupe de detalii. Viva Holidays tratează cele două scenarii exact așa cum merită, adică fiecare pe măsura lui, fără să bage totul în aceeași cutie doar ca să sune bine în broșură.
Ce intră de obicei într-un asemenea aranjament
Pentru plecarea din Creta, logica e cea a excursiei de o zi rodate. Transfer de la hotelul din zona Heraklion sau din împrejurimi până în port, bilet de feribot rapid asigurat din vreme ca să nu rămâi pe dinafară în plin sezon, ghid care te preia la Athinios și te plimbă pe insulă, plus timpul liber calculat cât să prinzi și Oia, și Fira fără să alergi ca un apucat. Toată partea sensibilă, adică sincronizarea cu ultima cursă de întoarcere, cade în sarcina organizatorului, ceea ce îți scoate din cap tocmai grija care ți-ar strica ziua.
Pentru plecarea din Rhodos, aranjamentul arată altfel, și e normal să fie așa. Aici se lucrează cu zborul sau cu formula de mini-sejur, iar rolul organizatorului devine și mai important, fiindcă trebuie potrivite orarele de avion, uneori o noapte de cazare pe insulă și transferurile de la aeroport. Un bilet prost ales sau o legătură pierdută transformă tot planul într-o bătaie de cap, așa că a avea pe cineva care cunoaște capcanele sezoniere valorează mult mai mult decât pare la prima vedere.
Câteva lucruri de știut înainte să spui da
Perioada contează enorm. În vârf de sezon, prin iulie și august, totul e mai scump, mai aglomerat și mai capricios din pricina vântului. Lunile de umăr, adică primăvara târzie și toamna, undeva prin mai ori prin septembrie și octombrie, îți dau de multe ori aceeași insulă, dar cu mai puțină lume și cu o mare mai blândă. Dacă ai libertatea să alegi, alege una dintre astea.
Apoi, gândește-te cinstit la ce vrei. O excursie de o zi din Creta e intensă și frumoasă, dar e o zi obositoare, cu drum lung pe apă. Cine călătorește cu copii mici sau cine nu suportă marea agitată ar face bine să cântărească atent. Din Rhodos, cum spuneam, insula chiar cere mai mult de o zi, altfel rămâi doar cu senzația că ai văzut-o prin geamul autocarului. Iar dacă tot ajungi acolo, lasă-ți timp pentru lucrurile mici. O cafea grecească băută încet pe o terasă din Fira, cu golful întins la picioare, îți rămâne în minte mai mult decât o sută de poze făcute în grabă.
Ce rămâne după ce cobori de pe vapor
La final de zi, când te întorci pe punte și insula se micșorează în urma ta, se întâmplă ceva ciudat. Oboseala din picioare există, e reală, dar peste ea se așază imaginea aceea a falezei albe pe care o purtai în cap dinainte, doar că acum e a ta, trăită, nu împrumutată dintr-o poză. Fie că ai pornit din Heraklion cu feribotul de dimineață, fie că ai luat avionul din Rhodos și ți-ai făcut curaj pentru două zile pe insulă, Santorini nu te lasă să pleci exact același om care a venit.
Poate că asta e, până la urmă, toată miza. Nu bifarea unei destinații, ci felul în care un loc ridicat peste ruinele unei explozii de acum câteva mii de ani reușește, printr-o ironie frumoasă, să-ți așeze ceva la loc pe dinăuntru. Iar drumul până acolo, cu marea lui zbuciumată și cu orarele de studiat, face parte din poveste. Alege punctul de plecare care ți se potrivește, lasă partea complicată pe seama celor care o fac zilnic și du-te. Insula te așteaptă pe buza calderei, așa cum așteaptă de mii de ani.
Întrebări frecvente
Se poate face o excursie de o zi la Santorini din Creta?
Da, și e chiar una dintre cele mai populare escapade de o zi din Grecia. Din portul Heraklion pleacă feriboturi rapide care fac traversarea în ceva mai puțin de două ore, cu plecări dimineața devreme și întoarcere după-amiaza sau seara. Orarul îți lasă o zi întreagă pe insulă, cât să vezi și Oia, și Fira fără să alergi.
Cât durează feribotul din Heraklion până la Santorini?
Cel mai rapid catamaran ajunge în aproximativ o oră și treizeci și cinci de minute, iar media se învârte în jurul unei ore și cincizeci. Feriboturile convenționale, mai lente, pot dura între trei și cinci ore și nu sunt potrivite pentru o excursie de o zi, fiindcă mănâncă prea mult din timpul petrecut efectiv pe insulă.
Se poate ajunge la Santorini din Rhodos într-o singură zi?
Nu cu feribotul. Traversarea durează peste unsprezece ore în cel mai bun caz și nu există cursă de întoarcere în aceeași zi. Singura variantă rapidă e avionul, un zbor direct de aproximativ o oră, de regulă o cursă pe zi în sezon. Altfel, cel mai firesc e să îți rezervi un sejur de două sau trei zile.
Care e cea mai bună perioadă pentru o astfel de excursie?
Lunile de umăr sunt câștigătoare. Primăvara târzie și toamna, undeva prin mai ori prin septembrie și octombrie, îți dau aceeași insulă, dar cu mai puțină aglomerație și cu o mare mai blândă. Vara, în iulie și august, e cel mai scump și mai aglomerat, iar vântul meltemi poate face traversarea destul de agitată.
Cât costă biletul de feribot din Creta la Santorini?
Un bilet dus la clasă economică pe feribot rapid pornește de la aproximativ nouăzeci de euro și poate urca spre o sută treizeci pentru un loc superior, la clasă business. Feriboturile convenționale sunt mai ieftine, uneori de la cincisprezece euro, dar mult mai lente. La un pachet organizat se adaugă transferurile și ghidul, așa că prețul final variază.
Merită să iau un pachet organizat sau să merg pe cont propriu?
Depinde de cât vrei să te ocupi singur de logistică. Pe cont propriu economisești uneori ceva bani, dar rămâi cu grija orarelor și a legăturilor. Un pachet organizat rezolvă transferurile, biletele rezervate din vreme și sincronizarea cu ultima cursă de întoarcere, lucru care contează mai ales în vârf de sezon și mai ales pe varianta din Rhodos, unde totul se sprijină pe orarul de zbor.
Ce merită văzut pe insulă dacă am doar câteva ore?
Dacă timpul e scurt, mizează pe Oia și pe Fira, cele două sate cu priveliștile clasice asupra calderei. Dacă mai prinzi o oră liberă, aruncă un ochi și dincolo de ele, la situl arheologic de la Akrotiri sau la o plajă cu nisip negru precum Perissa ori Kamari. Sunt exact lucrurile care transformă o vizită grăbită într-o amintire adevărată.
