Educatie: Cercetatorul Anului, un titlu care obliga la performanta pentru restul vietii

Un cercetator desavarsit in domeniul fizico-chimic, in general, si al studiului materiei, in special. Astfel se autodescrie Mihai Putz, castigatorul titlului „Cercetatorul Anului 2010” la cea de-a doua editie a Galei Premiilor in Educatie. Acesta a acceptat sa ne vorbeasca intr-un interviu acordat pentru Lume Buna despre cariera sa, influentata de colaborarea cu Kleinert, ultimul discipol al profesorului Feynman si despre studiile in fizica pura, spectroscopie si chimie.

Andreea Lazarescu: Povestiti-mi despre inceputul carierei dumneavoastra de cercetare in domeniul reformularii legaturii chimice in spatii complexe de reactivitate.

Mihai Putz: Cariera mi-am inceput-o la catedrele de fizica din Universitatea Politehnica din Timisoara (preparator 1998-1999), apoi la Universitatea de Vest din Timisoara (preparator 1999-2002), continuand la cea din urma ca asistent (2002-2005), lector (2005-2007), si conferentiar (2007-prezent) la Catedra de Chimie, actualmente fiind titularul cursurilor de Structura Atomilor si Moleculelor, Cristalografie, si Fizica Mediului (la licenta) si al cursurilor complementare la master (Ecotoxicologie Computationala, Cuanto-chimie si Chimie Anorganica Moderna, Design Molecular si Interactii Specifice). In acest context, in stiinta efectiva am realizat ca fenomenele si legitatile specifice chimiei sunt oarecum diferite si nereductibile la cele din fizica. Bunaoara, celebra lege a periodicitatii elementelor in Tabloul Mendeleev statuteaza ca prin completarea succesiva a configuratiilor orbitale in atomii cu tot mai multi electroni, electronii devin identificabili sau discernabili pe diferite orbite, sub-orbite, acest lucru contrazicand fragrant principiul fizic al non-discernabilitatii particulelor cuantice identice, inclusiv electronii. Aceasta idee am discutat-o in detaliu intr-un articol-eseu denumit „Big Chemical Ideas in Context: The Periodic Law and Scerri’s Periodic Table” recent publicat la New York. Prin urmare, daca fenomenele si principiile chimice decurg conform unor legitati specifice, diferite de cele ale fizicii, am realizat ca intreg spatiul de reactivitate chimic trebuie considerat diferit de spatiul fizic; cu alte cuvinte, asa cum fenomenele fizice au loc in spatiul 3D, la care se poate adauga dupa caz si coordonata temporala – in relativitatea speciala sau si altele – in relativitatea generalizata ce contine si fenomenele de gravitatie, tot asa fenomenele chimice trebuie sa aiba un spatiu specific, ortogonal, in care coordonatele corespund asa-numitor indici de reactivitate. Astfel, se formeaza spatiul complex de reactivitate. Primul si poate exemplul crucial in demonstrarea teoriei il constiuie chiar fenomenul de legare chimica, sau mai simplu, formarea moleculei din atomi. Astfel, recent, teoria deja clasica a legaturii chimice explicate prin formare de orbitali moleculari a fost reformulata in sensul specificat de mine prin articolele fundamentale „Chemical Action and Chemical Bonding”, sau „Fulfilling The Dirac’s Promises on Quantum Chemical Bond”. Cercetarile continua in aceasta directie cu ajutorul unui grant national de cercetare

A.L.: Cum va ajuta cercetarile pe care le desfasurati in activitatea dumneavoastra didactica?

M.P.: Eu cred in cercetarea ce se naste din educatie si, deopotriva, in cercetarea ce se varsa in educatie. Nu de putine ori pregatindu-mi un curs, si chiar in momentul sustinerii acestuia, prin problematizare in fata studentilor, mi-a venit o idee despre rafinarea unui anume concept sau mi-a deschis o noua poarta de gandire sau mi-a ridicat o problema. Reciproc, sunt mereu nerabdator sa transpun in curs din cercetarile mele confirmate prin publicatii si conferinte internationale. La master, de exemplu, cursul de Ecotoxicologie Computationala este predat in exclusivitate din cercetarile proprii, care evident se raporteaza la cunoasterea accesibila in domeniu in mod curent. Tin sa precizez, in special, ca acest curs este unul dintre putinele de acest fel din tara care raspunde direct nevoilor de ultima ora ale Comisiei Europene in efortul de a evalua, testa si valida noii compusi sintetizati chimic si chiar in a-i proiecta cu anumite proprietati prestabilite fazei industriale. In concluzie, cercetarea sprijina cunoasterea prin educatie, educatia sprijina cunoasterea prin cercetare. Acesta aeste idealul meu profesional si de cunoastere.

A.L.: In urma cu aproximativ o luna, ati publicat o lucrare care avanseaza ideea unei noi particule numite bondon. Care sunt efectele pe care le atrage după sine această descoperire?

M.P.: Consecintele pot fi uriase in viitorul apropiat, daca ne gandim doar la eforturile actuale de a inlocui memoria si stocarea informatiei din calculatoarele actuale cu asa-numita memorie moleculara, fiind la orizont calculatoarele moleculare, in care un anumit tip de molecula sau de legare chimica va genera si stoca informatia prelucrata. Acesta e doar un exemplu, dar consistent si reprezentativ pentru cat de important este sa putem controla informatia cuantica dintr-o legatura chimica prin tipul de legatura chimica si prin tipul si caracteristicile bondonilor pe care aceasta ii genereaza. Teoria mea permite acest calcul.

A.L.: Cum credeti ca va va ajuta titlul „Cercetatorul Anului 2010” in cariera dumneavoastra?

M.P.: In primul rand, e o recunoastre a eforturilor mele de la intoarcerea mea definitiva in tara, in 2002. Premiul consolideaza si da greutate pozitiei si cuvantului meu si de acum inainte, in special in viitoarele programe universitare si internationale, europene si pan-atlantice, pentru ca tintim la cresterea recunoasterii potentialitatii creatoare a spatiului romanesc, la nivel mondial. Eu, personal, am in continuare pariul „cu lumea” deschis, si anume ca romanii cu potential pot reusi nu numai cand sunt in strainatate si ca nu sunt neaparat „striviti” in Romania, ci va veni curand era in care romanii valorosi din Romania vor fi auziti si recunoscuti in lumea larga. In concluzie, titlul acesta, absolut prestigios in Romania, imi da energia si confirmarea ca fac bine ceea ce fac si ca trebuie si pot ca in Romania sa consolidez un pol de cercetare in chimia cuantica si teoretica autentica, la Timisoara.

A.L.: Ce beneficii au studentii Facultatii de Chimie-Biologie-Geografie din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara, ca urmare a relatiilor dumneavoastra de colaborare cu universitati din intreaga Europa?

M.P.: In primul rand, sunt la dispozitia studentilor mei pentru recomandari cu valoare internationala. Deja avem studenti la Oxford si Universitatea Libera din Berlin, plecati cu recomandari personale, unii chiar cu ajutorul Fundatiei Dinu Patriciu, pentru care le-am acordat recomandari suplimentare. Apoi ii pot consilia in buna alegere a laboratorului sau si chiar a facultatii pentru contiuarea studiilor masterale, doctorale, post-universitare. Trecand in alt plan, eu pun la dispozitia studentilor mei proiectele mele publicistice internationale, in speta cele doua reviste pe care le-am fondat, una generalista in sensul modelarii in Chimie, la New York – International Journal of Chemical Modeling – si una dedicata stiintelor mediului, la New Delhi – International Journal of Environmental Sciences. In paginile acestor reviste sunt publicate lucrari ale studentilor de la master, precum si ale doctoranzilor si post-doctoranzilor din cadrul Facultatii de Chimie-Biologie-Geografie din Universitatea de Vest din Timisoara, din centrul universitar Timisoara, si nu numai. Consider, prin urmare, ca munca mea ca editor, complementand-o pe cea de cercetator, asigura maximul de diseminare posibila a cunoasterii de care am stiinta.

A.L.: V-aţi implicat intr-un program care isi propunea familiarizarea studentilor cu prezentarile in regim de conferinta, dar si cu procesul de referare-spre-publicare sau referare-amicala specific marilor reviste internationale. Cat de receptivi au fost studentii la astfel de activitati?

M.P.: Consider ca studentii nostri trebuie pregatiti pentru a purta flacara cunoasterii, precum la o olimpiada a secolelor de intelepciune. Prin urmare ei trebuie sa fie pregatiti inca din primele contacte universitare cu „iesitul in AGORA”, sa-si exerseze cunoasterea cuvantata. Eu cred foarte mult ca principiul, legea, are de-a face foarte strans cu limba, limbajul, simbolul si cuvantul. Cred ca studentii nostri trebuie evaluati prioritar in regim de conferinta, iar programul initiat de mine in cadrul Facultatii de Chimie-Biologie-Geografie a Universitatii de Vest din Timisoara tocmai acest lucru realizeaza: evalueaza studentii in raport cu ei si cu auditoriul, intr-un regim public, dar in afara examinarii formale, din sesiune, ceea ce le confera o mai mare libertate de exprimare, de gandire, de cunoastere, prin transgresarea canoanelor unei evaluari rigide, dincolo de cadrul unei materii ce trebuie reprodusa pentru a dovedi cunoasterea. Studentii mei stiu ca participarea la aceste manifestari, cate una pe semestru, le recunoaste de cele mai multe ori jumatate din examen, iar in cazul unor prezentari deosebite a intregului examen din sesiune. Astfel, eu inregistrez cereri de inscriere la cerc inca de la inceputul fiecarui nou semestru, avand printre participanti chiar si studenti din alte centre universitare, dar si din spatiul educatiei preuniversitare, facilitand pentru cei din urma de multe ori primul contact cu „atmosfera studenteasca”. Pe langa aceasta, lucrarile deosebite sunt invitate intr-un volum special, ce reuneste cele mai bune lucrari in ultimele patru sau opt editii din Cercul Principiilor. Aceste lucrari sunt publicate, dupa ce sunt referate si rafinate de autori in colaborare cu profesorii coordonatori si cu editorii volumelor, contribuind, astfel, in plus, la o realizare publicistica a studentilor inca din primul ciclu universitar, cel de licenta. Acest lucru le da incredere deosebita, le deschide apetitul pentru cunoasterea publicata, ii face sa aprecieze perenitatea cuvantului scris, ii autoconstrange la rigoare, concretete, le organizeaza gandirea si le dezvolta simtul comunicarii. Pentru ca stiinta si cunoasterea trebuie comunicata.

A.L.: Ce sfaturi i-ati oferi unui tanar cercetator la inceput de drum?

M.P.: Sunt doua atitudini diferite pe care un mentor le poate induce unui discipol sau unui incepator: prima atitudine este aceea de a-l sfatui sa faca foarte putine greseli, sa se apropie de perfectiune in tot ceea ce face. In stiinta-cercetare, prefer mai degraba atitudinea: „Sa nu-ti fie frica de greseli! Sa nu-ti fie frica sa gresesti! Important este sa pui intrebarea corecta! Important este sa provoci schimbarea perspectivei asupra unei probleme ajunse la saturatie sau impas!” Altii, cu siguranta vor sesiza noutatea interogatiei conceptuale, vor relua problema, o vor corecta de e nevoie, iar cel ce pentru prima data a adresat-o nu va ramane nerecunoscut. E putina vanitate aici, orgoliul cercetatorului si paternitatea descoperirii, dar cand vorbim de creatie, stiintifica indeosebi, ne apropiem de divinitate, capatand cate ceva din superbia acesteia.

Provocarile ambitioase nu lipsesc de pe lista Cercetatorului Anului 2010, acesta sperand ca in urmatorii 20 de ani va putea sa isi lase amprenta asupra conceptelor mari aflate in discutie intr-un secol marcat, potrivit acestuia, de chimie si nu de biologie sau religie, asa cum s-a prezis la mijlocul secolului XX. Titlul obtinut nu ii ofera numai prestigiu, ci si motivatia necesara de consolida un pol de cercetare in chimia cuantica si teoretica, demonstrand inca o data potentialul spatiului romanesc.