Educatie: Bibliotecara anului 2010 povesteste despre ambitie si cariera

Un vechi proverb chinezesc spunea „In spatele unui om capabil se afla intotdeauna alti oameni capabili.” Zicala isi dovedeste, de aceasta data, valabilitatea in cazul Bibliotecii Centrale USAMV Iasi, la construirea standardelor sale europene punand umarul o echipa de oameni dedicati. Efortul directionat catre un scop comun este cel care a contribuit la castigarea titlului „Bibliotecara anului 2010” de catre Gilda Draganescu in cadrul celei de-a doua editii a Galei Premiilor in Educatie. Aceasta a acceptat sa ne vorbeasca despre cariera sa, planurile de viitor si modelele la care s-a raportat intr-un interviu acordat pentru Lume Buna.

De la stanga la dreapta: Lenuta Neacsu, Gilda Draganescu (locul I), Valentin Smedescu si Crina Mares.

Andreea Lazarescu: Ati acumulat o experienta de 31 de ani de activitate profesionala neintrerupta in cadrul Bibliotecii Centrale USAMV Iasi. Povestiti-mi, va rog, despre inceputul carierei dumneavoastra in domeniul biblioteconomiei si stiintei informarii.

Gilda Draganescu: La inceputul anilor ‘80, cand am terminat Facultatea de Litere, sectia limba si literatura franceza, biblioteca era cam singurul loc de munca „in oras” pentru un absolvent de filologie. Nu stiu daca atunci am vazut-o ca pe o sansa, dar stiu sigur ca nu a fost o alegere pentru ca nu aveam ce alege. Existau doar doua edituri, iar locuri vacante in scolile din oras nu existau si nici nu urmau sa apara in urmatorii 10 ani. Prin urmare, daca ar fi sa duc marturisirea pana la capat, am fost mai mult aleasa decat am ales. Pentru orice biblioteca, publica sau universitara, un absolvent al Facultatii de Litere reprezenta un castig: venea format si cu aptitudini de lucru cu cartea, stia ce inseamna si cum se alcatuieste o bibliografie, cum se cauta un document intr-o biblioteca si, mai presus de toate, era o persoana, in majoritatea cazurilor, pentru care nevoia de a citi facea parte dintr-un fel de metabolism cultural propriu. Era o persoana cu un univers cultural bine conturat, cu preferinte artistice definite si cu sperante de a se realiza pe masura imaginatiei. Studiile de biblioteconomie se desfasurau atunci sub forma unor stagii profesionale postuniversitare cu o durata cuprinsa intre trei zile si doua saptamani, in marile biblioteci din tara. Fireste le-am urmat si eu pe cele de la Iasi, Bucuresti, Cluj.

In paralel, cu totii aveam posibilitatea sa citim publicatii de specialitate romanesti sau traduse. Celebrele Mape INID cu informatii din domeniul biblioteconomiei sunt actuale si astazi. De asemenea, existenta unui sistem national standardizat de organizare si functionare al bibliotecilor facea posibil un limbaj comun si realizari egale ca nivel de performanta.

Mi-am inceput activitatea in biblioteca, la Serviciul Bibliografic si editorial, de unde dupa sapte ani, am preluat Serviciul de Documentare si Schimb international de publicatii. Activitatea in cadrul acestui serviciu mi-a permis deschiderea spre lume: aici am reusit sa corespondez cu bibliotecari din intreaga lume, pentru a le propune sa devina parteneri de schimb de publicatii. Tot aici am tradus carti si articole de specialitate din si in limba franceza, ajutand la diseminarea informatiei de specialitate din si in strainatate. Din aceasta perioada dateaza primele mele studii si cercetari in domeniul biblioteconomiei care au fost sustinute la simpozioane nationale sau au aparut in publicatii de specialitate. Acesta a fost si primul departament al bibliotecii pe care l-am reorganizat si restructurat integral: de la accesul la publicatii si pana la prelucrarea si organizarea publicatiilor. Dar toate acestea s-au petrecut dupa 1990, dupa bursele pe care le-am castigat prin concurs si care mi-au permis sa studiez in institutii de prestigiu din Franta, École Nationale Supérieure de Sciences des Bibliothèques de Lyon si in Unité de Documentation de l’Institut National de Recherches Agronomiques de Paris. In 1993, cand am obtinut prima bursa, Franta reprezenta avangarda informatizarii bibliotecilor. Exista deja prima echipa care lucra la Catalogul National Colectiv al Frantei, existau biblioteci informatizate, se comparau performantele diferitelor soft-uri de biblioteca si se faceau chiar studii comparative ale acestora. Era o realitate fascinanta pentru un bibliotecar roman.

A.L.: Cum ati ajuns pana in punctul de a ajuta la construirea si darea in functiune a unei biblioteci la standarde europene?

O biblioteca noua era sintagma cu care imi incepeam dialogul cu orice rector nou ales al universitatii. Si am purtat discutii legate de necesitatea construirii unei biblioteci moderne cu aproape toti rectorii USAMV Iasi. Spun aproape, pentru ca numai pe primul rector nu l-am cunoscut. Actuala biblioteca reprezinta implinirea unui vis si a unei mari ambitii. Cand mi-am inceput activitatea in Biblioteca Usamv Iasi, a Institutului Agronomic, cum se numea atunci, Biblioteca Institutului era considerata, in contextul bibliotecilor universitare iesene, ultima. Un fel de ruda saraca si slaba de minte care trebuie acceptata dar nu si invitata la masa!

In Institutul Agronomic al anilor ‘80 isi desfasurau activitatea personalitati universitare care, ca si multe din cele de astazi, erau si personalitati de interes cultural, dar erau in aceleasi proportii si exemplar de modeste. Nu ieseau la rampa. De aici a pornit ambitia mea: aceea de a deveni o voce, mai exact o portavoce a unui mediu universitar, stiintific si cultural, egal cu celelalte din Iasi; de a schimba statul bibliotecii si perceptia ei. Prima sansa a ambitiei mele a fost intalnirea cu o alta ambitie, mult mai mare decat a mea: ambitia profesorului Jerard Jitareanu de a-si transforma universitatea pe care a absolvit-o intr-una moderna din care biblioteca este doar o componenta.

G.D.: Ce sfaturi i-ati putea transmite unei bibliotecare la inceput de drum care va admira pentru cariera si realizarile dumneavoastra?

In primul rand, i-as spune ca in spatele realizarilor mele se ascunde o mare ambitie care nu m-a parasit niciodata: aceea de a demonstra ca o munca anonima ca aceea dintr-o biblioteca sta la baza formarii intelectuale chiar si a celor care nu vor sa o recunoasca. I-as spune ca nu exista personalitate stiintifica sau culturala care, invitata sa-si evoce traseul profesional, sa nu pomeneasca de o biblioteca in care si-a gasit linistea obligatorie studiului sau reflectiei. I-as mai spune ca, rareori, ca specialist in biblioteconomie, poti avea norocul de a iesi la rampa pentru aplauze sau multumiri. Ca in Romania, bibliotecarul este o categorie profesionala care, desi egala in studii cu majoritatea utilizatorilor serviciilor de biblioteca, este constant ignorata si tratata ca nesemnificativa. I-as mai spune ca, in pofida eventualelor exercitii de umilinta la care aceasta profesie te obliga, merita sa lupti, chiar agresiv, pentru a face ca biblioteca sa treaca din backstage in front stage, sa coboare chiar si in strada daca viata societatii moderne se desfasoara in strada.

Programul „Surfer pe Internet”, largirea zonei wireless a bibliotecii, posibilitatea de a intra in spatiul acesteia cu echipamentele proprii, alaturi de asistenta tehnica pentru echipamentele personale sunt doar cateva dintre realizarile echipei coordonate de Gilda Draganescu. Din planurile de viitor ale bibliotecarei anului 2010 nu lipsesc proiectele creative de tipul celui care, pornind de la sloganul „Nu lasa cartea din mana!”, isi propune imprumutarea unei carti spre lectura celor care stau pe banci. Acesta s-ar putea desfasura in luna mai a anului viitor intr-unul dintre marile parcuri ale Iasi-ului, demonstrand inca o data implicarea oamenilor in propagarea formelor de educatie.