Cronica de spectacol: Cand Toti Suntem NOI

Duminica, 10 octombrie, am ajuns din timp la Sala Rapsodia. Am conversat despre pantomima, despre teatrul romanesc, despre pasiunea si ideile mele revolutionare pentru cultura si educatia romaneasca si am intrat cu avant in sala de spectacol numai pentru a realiza ca nu-mi gasesc locul.

Locurile publicului si scena actorilor se contopisera iar NOI toti (n.a. referire la spectacolul NOI, jucat de actorii Companiei Passe-Partout DP) ne-am inchipuit/pomenit/simtit/vazut pe scena intr-o insiruire incredibila a vietilor noastre cotidiene sau ancestrale, meschine sau marete, preocupate sau lipsite de orice grija. Fara cuvinte. Nu am ramas asa, asa am fost de la bun inceput, incercand sa spun si sa inteleg ca mi se spune ca NOI suntem VOI iar VOI sunteti NOI. M-am simtit EU (colectiv), undeva la granita inefabila dintre spectator si actor, coborat si inaltat in noua stare.

Initial, am crezut, in mod banal, ca totul va fi o colectie de scenete, un joc alternant extrem de reusit intre ras si plans, pastile de realitate si de (ne)vindecare sociala. Am crezut ca nu au o legatura intrinseca directa intre ele. Nu am ghicit.

Dupa inca putin timp, am crezut ca totul va fi o serie de piese de teatru comprimate, un complex de miez si esente asupra carora sa meditam, sa radem cu talc, o antologie si o paleta de sentimente care sa ne faca sa ne simtim oameni incompleti si completi in acelasi timp doar intr-o ora si un pic. Am inceput sa cred ca totul pare a avea o legatura sociala, de comunitate nebanuita inca. Nu am intuit nici de aceasta data corect.

Am inteles, pe urma, ca ceea ce vad, dansurile, momentele comice, samanta de romantism tacut, cuvintele si numerele de pantomima sunt vieti intregi, derulate pe fast forward, vietile noastre si ale voastre, deopotriva, intr-un flash al unei singure piese de teatru. Legatura nu este intre momentele scenetelor, pieselor, spectacolului ci intre personaje, actori, oameni si public. Legatura ce tinde spre transfer – ceea ce face ca teatrul sa-si indeplineasca in mod complet misiunea.

Talk-show-ul romanesc, cu invitati pseudo-experti, cu incredibila (deloc) ironie diafana a personajului Dan Puric, emisiunea de scandal si monden cu vedeta trupei Scrovistea Boys, franturile din viata sotilor ce isi parasesc patul conjugal pentru computer, respectiv frigider, adunarea la o coada la nimic, urmarirea meciului cu baietii, intalnirea celor doi samurai, parodiile la emisiunile de aventura, prezentarea painii magice, antidot la nimic si orice, intalnirea batranilor decrepit-galanti cu doamnele din public, sunt tot atatea manifestari ale problemelor reale sau false pe care societatea romaneasca si internationala le framanta in propriul incubator inconstient de fuga zilnica.

Asteptarea in gara a omului vietii sale de catre o fata singura, spargerea zidurilor invizibile dintre doi tineri indragostiti ce nu reusesc sa isi gaseasca un spatiu comun, goana pantomimica dintre cei doi iubiti de peste noapte si zi sau scena trandafirului nedaruit sunt, de asemenea, forme de simtire (mai presus de joc actoricesc, dans sau interpretare) si de conectare a noastra cu sinele mai mult uitat si mai adanc.

Nu voi spune ca actorii sunt polivalenti, ca pot juca o paleta larga de personaje. NU! Voi spune doar ca actorii au reusit sa redevina – chiar pe scena – oameni in cel mai adanc si complet sens al cuvantului. De aceea, tin sa-i omagiez pe toti cei 23 de actori si regizori, deopotriva (si poate nu numai pe ei ci si statutul exponential pe care l-au demonstrat la nivelul generatiei lor): Antoanela Vladescu, Claudia Susanu, Ana Pepine, Dana Paraschiv, Diana Vladu, Raluca Urea, Andreea Paduraru, Lelia Marcu, Nadejda Dimitriu, Alexandra Neacsu, Silviu Oltean, Mircea Cristescu, Silviu Man, Vadim Rusu, Petre Voicu, Axel Moustache, Ruxanda Stefan, Adrian Nour, Florin Rosu, Matei Muntiu, Paul Cimpoieru, Alex Calin si Sebastian Petrovici.

Va recomand sa ii vedeti pe acesti NOI. Si pe VOI. Pe scena sau in sala. Pentru ca NOI si VOI reprezinta o comunitate ce se mareste si se imbogateste mereu cu alte si alte eu-ri redescoperite. O sa puteti spune, pe urma, cu talc si subtilitate, ca v-ati INNOIT.