“Magicianul nu este doar un as al trucurilor, ci si un personaj care spune o poveste”
Vioara de lemn
- Stiu despre tine doua lucruri: ca ai fost membru in trupa de pantomima a lui Dan Puric, si ca ai crescut sub aripa unui tata regizor de teatru. Cum de-ai ajuns in cele din urma magician?
- Parintii mei s-au despartit cand eu eram mic. Am ramas alaturi de tata, care era regizor de teatru si televiziune, si am crescut in mediul artistic. El mi-a fost si mama, si tata. A fost un parinte ocrotitor si foarte atent la orice manifestare a vreunui talent artistic in ceea ce ma privea. Tin minte ca nici nu intrasem la scoala si treceam intr-o zi amandoi prin fata magazinului Muzica, de pe Calea Victoriei. In vitrina era o vioara, pe care eu i-am aratat-o tatei, dar fara sa i-o cer. Cum am ajuns acasa, mi-a mesterit o vioara pitica, pe dimensiunile mele. Vazandu-ma ca ma joc toata ziua cu ea, si-a spus ca acesta trebuie sa fie un semn, asa ca m-a inscris la scoala de muzica. Din pacate, semnul tatei n-a fost prea bun. Eu si vioara nu ne-am inteles deloc, dar m-am chinuit si am studiat-o opt ani.
Continuare aici



Se incarca...




.png)

Ultimele comentarii