Un poet “copt”, in lumina cruda a primaverii, in brate cu doua carti: DINU FLAMAND, cu cele mai noi aparitii editoriale semnate de el.
Intors de la Paris, unde traieste de douazeci de ani, a acceptat sa vorbeasca cu noi despre mirajul poeziei si dorul de-acasa, fermecandu-ne cu vocea sa vibranta si atat de familiara romanilor, de cand prezinta revista presei la Radio France International. Seducator ca orice mare poet, are la indemana arme infailibile: inteligenta sclipitoare, cultura si o emotie vie, care ii abureste privirea, mai ales cand vorbele se rotesc fermecate deasupra casei si a gradinii pline de mere rosii, din Susenii Bargaului, satul transilvanean al copilariei sale.

photo credit: Maurits Burgers
“Sunt obsedat de Transilvania, incepand cu numele ei”
- Sa dezlegam discutia noastra, pornind de la darurile aduse: doua carti nou-noute. Sunteti, mi-ati marturisit, la fiecare noua aparitie, cuprins de aceeasi emotie pe care o provoaca mirosul de cerneala proaspata a cartii abia iesite de sub tipar! Ce va pregatiti sa le oferiti cititorilor dvs.?
- E vorba, intai, de o antologie bilingva romano-italiana, scoasa la Editura italiana “Pallomar”, care se numeste “La luce delle pietre” (“Lumina din pietre”), o antologie a ultimilor zece ani din poezia mea,in traducerea unui tanar traducator, interesat de poezia romaneasca, Giovanni Magliocco. Editura, care se afla la Bari, mi-a scos o carte foarte frumoasa, aproape un obiect de arta, cu o grafica superba, care imi ilustreaza poemele.
Continuare aici


Se incarca...




.png)

Ultimele comentarii