Expozitie foto Radu Afrim, la lansarea numarului doi al revistei Punctum

Vernisajul expozitiei de fotografie a regizorului Radu Afrim are loc joi, 4 martie, la ora 18.30, la Libraria Engleza Anthony Frost, odata cu lansarea numarului doi al revistei de fotografie “Punctum”. Revista publica in fiecare numar un portofoliu al unei personalitati din domeniul cultural, pasionata de fotografie: Radu Afrim a fost invitatul special al acestei editii.

photo credit: digitalbear

„Incerc sa duc inspre bizar un anumit tip de erotism, sa creez o atmosfera suprarealista care sa nu se regaseasca neaparat in compozitie, ci in trupurile celor pe care ii fotografiez. Trupurile au povesti. Iar eu fotografiez intamplari si trupuri, nu trupuri lipsite de intamplari“, spune regizorul intr-un interviu realizat de fotograful Cosmin Bumbut, editorul publicatiei.

Radu Afrim: Pudoarea inseamna lipsa de cultura (interviu realizat de Cosmin Bumbut)

In urma cu patru ani, mi-a cerut niste imagini din Transit pentru un spectacol de-al sau. La scurt timp, am aflat de la o prietena ca si el face fotografii. Cand ne-am intalnit din nou, mi-a aratat o parte din ele. Unele mi-au placut foarte tare, chiar daca erau prelucrate: fotografiile lui mi se par oneste pentru ca nu incearca sa schimbe starea pe care a surprins-o. Anul acesta, i-am cerut eu fotografii pentru Punctum. Ne-am intalnit apoi la Odeon si am vorbit, cateva ore, despre experimente, controverse si limite in arta. Radu avea ultimele repetitii inainte de premiera la Cata speranta.

Ce gen de fotografie iti place?

Ma atrag fotografiile pe care eu nu as putea sa le fac, care au un subiect la care nu m-as fi gandit sau care nu mi-ar fi trezit interesul. Caut in fotografia altora lucrurile pe care eu nu reusesc sa le observ. In ceea ce ma priveste, oscilez intre un cadru foarte bine regizat, aranjat, cu detalii atent lucrate, si ceva surprinzator, salbatic si imprevizibil.

Cum iti alegi personajele pe care le fotografiezi?

Sunt atras de acei oameni cu o senzualitate accentuata, la care simt disponibilitatea de a transfigura erotismul, fara sa devina vulgari. Caut la cei pe care ii fotografiez dorinta de a se arata, dar nu ma intereseaza sexualitatea comerciala. As putea spune ca incerc sa duc inspre bizar un anumit fel de sexualitate. Este la fel ca in teatru: atunci cand nu poti lasa o scena sa fie doar trista, ea trebuie dublata de umor.

Pentru mine, un spectacol care e doar trist, devine plictisitor. La fel si in cazul coregrafiilor erotice: daca nu am o stare care sa contrazica atmosfera senzuala, atunci nu sunt interesat. Si nu ma gandesc la sex amestecat cu violenta, care e consumat, ci la ceva suprarealist, care sa nu se regaseasca neaparat in compozitie, ci in trupurile lor. Pentru ca trupurile au povesti. Iar eu fotografiez de obicei intamplari si trupuri, nu trupuri lipsite de intamplari.

Continuarea poate fi citita pe HotNews.ro.