Dreptul la cuvant cu Harry Tavitian

Pentru editia curenta a serialului “Dreptul la cuvant” RomaniaPozitiva.ro are placerea si onoarea sa il aiba ca invitat pe domnul Harry Tavitian cu un articol de exceptie despre credinta, viata, traditii si despre jazz.

photo credit: miss HECKER

Asa cum i-am spus si domnului Tavitian in scrisoarea de multumire pentru randurile scrise, credem ca acest articol este in primul rand, despre suflet.

„In marturisirea pe care o spune credinciosul la Taina Spovedaniei in Biserica armeana, unul din pacatele marturisite este cel de a fi „vesnic nemultumit”. Duhul asta ne bantuie rau azi. Auzim cam peste tot doar lamentari cu privire mai ales la Romania. Daca ar trai in noi duhul cel bun, ne-am putea bucura de ceea ce inca avem si am sti sa multumim lui Dumnezeu.

Am spus de multe ori ca ma consider mai bogat decat multi din colegii mei muzicanti, fiindca sunt armean prin nastere, roman prin adoptie si ma simt acasa in ambele traditii. Deh, fiecare cu bogatia lui.

„Cred ca datoria ti-o indeplinesti atunci cand iti respecti meseria.”

Asa cum in muzica mea totul este adunat, topit si sintetizat din cele doua traditii, armeneasca si romaneasca, si eu insumi incep sa ma simt apartinand ambelor spatii si nu mai simt nevoia sa spun ca sunt armean sau roman. Cred ca sunt inutile gesturile de patriotism exagerat, de tipul „sunt armean”, „sunt roman”. Cred ca datoria ti-o indeplinesti atunci cand iti respecti meseria. Cu cat isi face fiecare datoria mai bine, acolo unde este, cu atat isi face mai bine si datoria fata de neamul caruia considera ca ii apartine. Eu incerc sa dau maximum in fiecare concert, oriunde ar fi el, la New York, la Cluj sau la Valenii de Munte. Si in felul acesta, consider ca am dat dovada de patriotism si nu mai e nevoie sa spun ca sunt armean sau roman.

Pe 14 ianuarie s-au încheiat sarbatorile de iarna si in Biserica ortodoxa romana si in cea armeana. Am petrecut cu bucurie si Craciunul romanesc si cel armenesc – care este odata cu Botezul Domnului, pe 6 ianuarie, pastrand traditia din primele secole de crestinism.

In anii copilariei mele, viata comunitara era foarte intensa. Dar de la inceputul anilor ’60 pentru armenii din Romania a inceput un nou capitol: emigrarea in America. Asta a afectat hotarator viata noastra. Aveam 10-12 ani, cand rand pe rand, toate rudele noastre au inceput sa plece. In acest timp, parintii mei se incapatanau sa nu faca acest pas, desi eram din ce in ce mai singuri. Acest lucru s-a dovedit, in cele din urma, vital pentru cariera mea. Ma indoiesc ca in America as fi rezistat tentatiilor si presiunii sufocante a comercialului. Iata aici un articol scris pe blogul meu despre acest subiect ”America, America!”.

„Jazz-ul m-a invatat sa iau totul firesc si normal si m-a ferit si de complexele de inferioritate si de cele de superioritate.”

Si in muzica si in viata am incercat tot timpul sa caut echilibrul. Jazz-ul m-a invatat sa iau totul firesc si normal si m-a ferit si de complexele de inferioritate si de cele de superioritate. Inainte de ’89, cu toate ca aveam de suferit din cauza sistemului, n-am idealizat niciodata America sau Occidentul. Am fost intrebat de multe ori de ce am ramas in Romania. Pentru ca aici sunt radacinile mele, aici m-am nascut, aici sunt mormintele parintilor si bunicilor mei.”

Povestea continua pe RomaniaPozitiva.ro.