Despre modestia celor care ajuta

Oamenii care ajuta sunt si cei care dau dovada de o modestie de admirat.

„Eram printre mesagerii care trebuiau sa transmita ceva. Un ceva care sa schimbe o stare de fapt. Dar ca exista o conditie: ca oamenii sa ajute, trebuie sa stie. Si ca ss stie, cineva trebuie sa le spuna.
Ca acesti copii au sansa sa se vindece daca au ce le trebuie, ca daca dupa vindecare nu au hrana, caldura, bani pentru medicamente si drumuri la spital – apar complicatiile si mor nu din cauza bolii, ci din cauza lipsurilor, care le complica boala.”

Asa se descrie un om care ajuta pe cei din jur, Isabelle Lorelai, aici. Isabelle e un om  care le da voie iar copiilor bolnavi sa viseze la copilarie, la un viitor, parintilor speriati le aduce un zambet, speranta, haine, medicamente sau bani pentru a plati spitalizari prea lungi si chinuitoare.

Ea ajuta alti oameni sa ajute, oameni care vor sa doneze din pensia lor 10 lei, oamenilor care trimit bani, jucarii, medicamente, mancare pentru copiii carora Isabelle le scrie povestea, o poveste de cele mai multe ori trista, oarecum resemnata. Scriind povestile lor reuseste prin munca simpla de a ajuta un alt om, sa schimbe aceste povesti, sa aduca zambete si iubiri in inimi speriate. Citind povestile de pe blog am descoperit ca sunt multi oameni care contribuie la a ajuta cazurile prezentate, fiecare modest cum poate si cu ce, si fara sa astepte nimic in schimb “Dau celui in nevoie“. Oricat se trimite, sau se contribuie inseamna pentru acesti copii mai mult decat nimic.

Munca acestui om si a celor care o sprijini prin donatii mai mici si/sau mai mari e un exemplu pentru noi toti care ne poate indemna, inspira la a Ajuta pe cei care au nevoie, cu cat putem. Doar a Ajuta…

„Cred ca noi, oamenii, putem fi mesagerii a ceva bun.(..) Eu nu indemn, nu cer. Nu dau lectii nimanui. Eu doar spun. Cine vrea sa ajute ajuta, cine nu, nu. Dar am invatat un lucru: sa spun ca ajut. Nu cu ce, nu cu cat.„

Mai multe despre povestea acestui om minunat si acest mesaj de ajutorare intre noi ca si semeni, aici.

Iar aici (De ce ne e rusine cand facem un bine?) am gasit acest mesaj, de la o alta persoana care a facut un bine:

“Nuuuu, nu vreau sa se stie. S-ar zice că vreu să-mi fac publicitate», sare ca arsa interlocutoarea. Orice argument de-al meu se sparge ca de un zid.“

Se pare ca oamenii minunati exista in Romania, doar ca nu se vorbeste despre ei si nici macar ei nu vorbesc despre ei insisi. Speram ca incet – incet sa schimbam acest lucru, pentru daca il schimbam vom avea in sfarsit si noi din ce in ce mai multe modele pozitive de urmat in Romania.

S-ar putea sa iti mai placa:

• Lume Buna la Radio Lynx – Va vine sa credeti ca exista oameni care isi dedica viata ajutandu-i pe cei ce au nevoie de ajutor?
• Top 50 de lucruri pe care am vrea sa le reparam in Romania!
• Oportunitate: Co-Manager pentru proiectul Se Poate

This post was submitted by Lia Bolte.