Cultura ceaiului este astazi, un lucru extrem de variat si diversificat.
Pe de o parte, reprezinta un stil de viata, pe de alta parte reprezinta un proces social de invatare, plantare si utilizare a ceaiului. Numai din intelegerea acestei culturi poate pleca o intelegere definitiva a culturii si ritualurilor ceaiului. In China si, in general, in Asia, ceaiul implica in mod frecvent filosofia antica, de care ne vom ocupa cate putin in momentul de fata.
photo credit: otolithe (olivier roux)
ORIGINILE CONCEPTULUI FILOSOFIC
In China, ceaiul a fost introdus pentru prima data ca leac, ca medicament, iar apoi ca material nou pentru prepararea bauturilor. Mai tarziu, ceaiul a patruns in familiile regale si manastirile budiste. Atunci cand el a patruns si in familiile obisnuite chineze, el a devenit o partea integranta a filosofiei Daoiste, in momentul in care si-a facut intrarea la curtea familiilor regale, acestea l-au asimilat cu Confucianismul, iar atunci cand si calugarii budisti l-au adoptat, Budismul circula fara probleme in noua licoare. Asa ca, pentru chinezi, ceaiul nu este doar ceai, ci o combinatie intre budism, confucianism si daoism.
Continuarea articolului aici
S-ar putea sa iti mai placa:
- Interviu cu Razvan Tupa – Literatura ca un hobby
- Mircea Albulescu si experimentul sau
- Ion Hobana – despre fenomenul OZN
Se incarca...
.png "My GRASP")
Ultimele comentarii