Libertatea de alegere!

Un interviu fascinant cu actorul Marcel Iures! Lectura placuta!

R: In studentie faceati parte dintr-o trupa de rock. Sunteti mai liber astazi decat atunci?

Marcel Iures: Libertatea e ceva tragic. Nici nu are rost sa vorbim despre ea pentru ca suntem afundati cu totii, omenirea, in subsolul subsolului inchisorii non-libertatii. Inotam intr-o chestie pe care ne-am creat-o, o mare artificiala care e plina de dependenta, sclavie si aservire. Eu cred ca sunt mai degraba un om preocupat de spirit. Asta e singura zona libera, si, daca vreti, e o dubla libertate: libertatea de a medita la asta si libertatea dobandita prin puterea exemplului. Eu am libertatea de a alege si, aceasta forma suprema de vointa buna e cam totul pentru mine. Din asta m-am nascut si pe asta se bizuie ultimii 20 de ani din viata mea. Libertatea de a alege e ceva ce produce emotie, produce mult bine in jur, nu asteapta nici un fel de rasplata sau raspuns. E ca un izvor care nu se gandeste unde va ajunge. El a luat decizia sa curga, fie ca ajunge in desert, in gura unui leu sau intr-o chiuveta.

photo credit: Winter don´t last forever ~

R: Unii vorbesc despre o asa numita alienare pe care Internetul o aduce libertatii generatiilor “messenger”. Sunteti de acord?

Marcel Iures: Dar masinile nu induc o doza de alienare? Orice masina te incarcereaza intr-o bucata de metal, ceea ce te separa cu buna stiinta de ceilalti ca sa ajungi mai repede si mai curat decat ceilalti. Apar o seama de beneficii fictive sau cel mult temporare. Asa cu internetul, care e doar o scula, atat si nimic mai mult. Faptul ca se abuzeaza de el nu e anormal. Omul traieste intr-un abuz permanent, intr-o forma de desantare. Si asta e un eufemism de a numi nerusinarea. Nu. Noi suntem un fel de spectatori ai vietii, uneori si ai vietii noastre si a propriilor nostri copii.

Cititi in continuare aici