Povestirile Seherezadului. Bethleem

… Serpuim citeva curbe in urcare, incetinim si trecem de o bariera automata precedata de un dispozitiv anti-cauciucuri. Cu gindurile la Bethleem si Nasterea Lui nici nu observam ca am mai trecut o granita. Sintem in cel mai nou stat din lume. Oprim in apropiere si, la masa traditiona araba ni se alatura Ali, ghidul arab in Bethleem. Vorbeste o engleza curata, fara accente si arata ca un smecheras de pe la noi.

Dupa masa sintem invitati la o scurta repriza de shopping intr-un magazin pus special la dispozitie numai noua. Ca si la Cairo … Marfuri diferite, inclusiv obiecte de cult crestine si evreiesti. Banul e important. Mai precis dolarul american. Euro e aici pe plan secund …

Plecam pe jos catre biserica nasterii. Strazile inguste si in pante ametitoare ar face aproape imposibila trecerea autocarelor. Din afisele lipite peste tot inca ne zimbeste Arafat. Pe trotuarul vecin un pusti de zece – doisprezece ani cara un Kalashnikov si mai multe incarcatoare. Poarta un fel de uniforma si vesta anti-glont. La nici un kilometru si citeva ore distanta era Shoshanah. Cu o pusca de asalt model american si doar citiva ani mai mult … Complicat, dureros si inspaimintator …

Biserica Nasterii. Catolici si ortodocsi cu intrari separate. Desi crestini cu totii, a fost nevoie de franciscani ca mediatori si pastratori ai acestor locuri. Altfel, nu s-a putut. Intelegere … O coada imensa marcheaza zona ortodoxa. Sunt rusii intilniti peste tot care asteapta sa se inchine locului in care a fost odata ieslea magica. Nici o sansa sa razbim inauntru … Ali ne spune, discret si misterios, ca ar avea o solutie. Il asteptam vreo cinci minute descoperind frumusetea bisericii. Revine sa ne spuna ce a rezolvat. Vom merge in biserica franciscana de alaturi si apoi, unul cite unul, vom intra la iesle urmand calea folosita numai de calugari. Care nu e pentru public … Si aici, unde ar trebui sa fim egali exista cineva care va fi mai egal decit ceilalti. Nu ma simt confortabil cu solutia lui Ali dar … Clandestini, comunicand doar prin semne discrete urmam calea lui Ali, arabul. Pentru a putea vedea ieslea care a zamislit crestinismul.

Sergentul britanic proaspat pensionat, un tip cu umor ne-englezesc, ma trage de tricou si-mi propune un pariu. Cinci lire pe faptul ca Ali ne va cere o contributie pentru descurcareala asta. Rad si-l intreb daca arat atat de fraier sa pariez asa ceva … Imi da dreptate si merge la olandezul inalt cu aceeasi propunere … La iesirea din biserica franciscana Ali ne spune ca, fara a fi obligatoriu, o contributie pentru prietenul lui care ne-a facilitat vizita peste rand ar fi binevenita. Contributie ce ar urma sa ajunga la un adapost patronat de franciscani … Englezul rade. Olandezul cel inalt, nu …

Ne intoarcem la masina. Abia la iesirea din West Bank observ zidul. Are vreo cinci metri inaltime, este din beton si delimiteaza doua lumi. La iesire, un post de control israelian. Ali coboara, iar soldatii controleaza portbagajul masinii. Numai dupa ce se conving ca totul este in regula actioneaza dispozitivul anti-cauciucuri. Incet, in curbe, intram din nou in Israel. O alta granita, o alta tara. De pe zid, din partea araba, ma urmareste un graffiti. “To exist is to resist …”