Ieri am petrecut o mare parte din zi descoperind lucruri noi despre romi si comunitatile rome din Craiova. Am intalnit oameni care de ani de zile se documenteaza despre situatia lor si incearca sa ii ajute (Ciprian Necula – S.P.E.R.) sau Mirela Sandu (Agentia Nationala pentru Romi). Am intalnit lideri locali romi – Dl Balteanu si Dl Nazdravan – si reprezentanti ai inspectoratului scolar regional D-na Lelioara Nicola. Si nu in ultimul rand am ajuns in comunitati rome unde am intalnit simpli cetateni romi.
Nu sunt un jurnalist, asa ca nici nu o sa scriu ca unul. Ma bucur mult ca S.P.E.R. face aceste proiecte pentru comunitatea roma. Pe mine personal ma ajuta sa imi dau seama si mai mult ca nu avem nici un motiv pentru a exista discriminari intre romani si romi. Chiar si in Bucuresti stau pe o strada unde sunt multi romi si pot sa va spun ca ma simt mai in siguranta decat oriunde altundeva.
Am ajuns ieri atat intr-o comunitate rurala – satul Listeava din Comuna Ostroveni (400 de romi din 1700 de cetateni) – cat si in cea mai mare comunitate de romi din Romania – cartierul Fata Luncii din Craiova. In acest cartier am inteles ca locuiesc 15.000 de romi. In ambele comunitati mi-a placut sa regasesc o dimensiune care dispare din ce in ce mai des din peisajul societatii romanesti de azi: comunitatea. Aduc acest aspect in prim plan deoarece este ceva deosebit la aceste comunitati. Daca un roman pleaca in Italia sau Spania si face bani ajungand sa aiba o situatie financiara buna, ori ramane acolo, ori se muta intr-un cartier pe masura inapoi in tara. Nu pot sa spun acelasi lucru si despre romi. Ei, oricat ar castiga, se intorc in comunitatea lor la un moment dat. Si asta chiar daca insemna ca zilnic merg cu Mercedes-uri sau BMW-uri pe drumuri pline de praf si pietruite.
Am mai mentionat de aceasta dimensiune si pentru ca exista un risc foarte mare ca prin procesul de ajutorare si civilizare pe care societatea romaneasca si europeana il ofera, sa le si diminueze acest spirit de comunitate. De-a lungul timpului multe civilizatii au fost rapuse sau acaparate, fie ca s-a pornit de la intentii bune sau fie ca nu. Ideea de a ii ajuta este una buna pentru ca si oamenii acestia au dreptul la o canalizare si drumuri asfaltate la ei in cartier. In acelasi timp, orice proces de civilizare trebuie sa tina cont si de aceasta dimensiune sensibila: aspectul cultural.
Poate ca nu pot sa vad sub nici o forma cu ochi obiectivi aceasta realitate, poate ca sunt eu prea deschis, insa nu vad in acest moment nicio problema de discriminare. Cel putin in ochii romilor nu am vazut-o si nici in ochii craiovenilor din oras sau a satenilor din Ostroveni. Poate au existat la un moment dat mici neintelegeri propagate prin presa, insa realitatea de multe ori poate fi total diferita. Nu spun ca redau aici realitatea, ci din contra, doar perceptia personala.
Inchei spunand ca romii si romanii au multe de invatat unii de la altii si ca au toate motivele pentru a convietui in liniste si pace alaturi unii de altii.


Se incarca...






















Felicitari pentru experienta!
Multumesc Florin. Chiar este o experienta inedita
Trebuie sa recunosc ca mie intotdeauna mi-a fost frica de ei. Si cred ca este ceva general, multi romani simt asta. Chiar ieri am avut un mic incident cu niste copii romi. S-au apropiat de mine cu niste ganduri poznase, dar n-au reusit sa si le puna in aplicare fiindca m-am ferit la timp. In schimb, m-am intors si le-am facut cu mana si le-am zambit din toata inima. Se vedea pe fata lor surprinderea. Probabil se asteptau la un pomelnic de injuraturi. Mi-au zambit la randul lor. Si a fost un zambet sincer!
Asa mi-am dat seama ca frica mea nu avea niciun fundament. Trec in fiecare zi pe langa ei cand merg spre casa si ieri, pentru prima data, am simtit ca sunt doar niste fiinte, ca si mine
Foarte fain. Cu cat mai multi constientizeaza asta, cu atat mai bine. E bine sa ajungem sa avem propriile noastre experiente si sa nu mai traim cu totii cu frica in sange pentru cateva experiente pe care ni le-a servit presa pe gat. Da, sunt si cazuri mai putin fericite, insa ele sunt o minoritate, si nici pe departe o majoritate.
[...] cei interesaţi să citească mai multe despre experienţa de aici, vă invit să mai citiţi „Intre traditii si civilizare” si „Lectii de [...]