De ce esti special

Tu… omule! Eşti aproape o lucrare de artă, o capodoperă. Zefirul înmiresmat al unei dimineţi superbe de primăvară, alături de soare, îţi mângâie privirea şi se joacă în părul tău tânăr, sănătos. Ochii tăi… ai observat că au floricele atent desenate, parcă de vreun pictor ilustru ? Priveşte la cei din jurul tău…Prin câte probleme trebuie să fi trecut, câtă mâhnire şi durere trebuie să le fi umbrit sufletul. Şi totuşi, iată-i zâmbind !

photo credit: Anonymous9000

Ştii… în ziua aceea când i-ai zâmbit acelui om… ştii câtă bucurie i-ai creat ? Sau, când acea copilă era tristă, speriată, tu i-ai spus că “totul va fi bine”, şi i-ai dat speranţă ? Dar în ziua în care toată lumea era mâhnită, şi ai apărut tu, deodată, surâzând, luminând parcă şi feţele celorlalţi ? sau când le-ai făcut o surpriză plăcută părinţilor tăi, sunându-i şi întrebându-i de sănătate, ca apoi să-i vizitezi şi să-i îmbrăţişezi cu drag ? Poate că nu mai ţii minte ziua în care te-ai oferit să iei tu toate problemele celorlalţi, şi să le rezolvi, pentru tine efortul fiind mult mai mic. Sau când ai salutat-o şi ai amuzat-o pe acea femeie, făcând-o să uite de probleme, şi-aşa atât de tristă datorită turnurii neaşteptate a vieţii.

Ah… de aceea cred eu că eşti special, omule !