Vroiam sa plec din Romania cat mai departeee, cat mai curand, si de tot… Nimic nu ma motiva sa mai raman, nici macar surioara mea. Vroiam sa fug de mizerie, de nesimtire, de ignoranta, vroiam ceva mai bun pentru MINE. M-am documentat, am facut cursuri de franceza, am strans toate informatiile de care aveam nevoie, vorbisem cu persoanele care aveau sa ma sustina financiar in acel demers, la compania in care lucrez pot sa ma angajez aproape oriunde in lume. Era stabilit. Trebuia doar sa depun dosarul pentru emigrare in Canada. Sansele de reusita erau cam 90% (dupa o analiza a unui cabinet de avocatura din Canada).
photo credit: bortescristian
Dar iata-ma intr-o dimineata de sambata din ianuarie cu persoana care mi-a schimbat cursul vietii… initiatorul Lume Buna.
Datorita LumeBuna am cunoscut “partea frumoasa a lumii din jurul meu, partea frumoasa a Romaniei”. Exact ce isi propune acest proiect. Si asa a inceput aventura…
Doar simplul contact cu acesti oameni minunati, chiar si online, m-au motivat enorm, m-au inspirat articolele lor, povestile lor, mi-au deschis noi orizonturi, m-au facut sa-mi doresc sa fiu ca ei. Datorita stirilor / artiolelor postate pe site, am luat contact cu oameni care m-au ajutat si ma ajuta sa cresc. Am facut lucruri pe care nu ma gandeam ca am sa le fac vreodata…
Si toate astea s-au intamplat aici, in Romania, locul in care nu vroiam sa ma mai intorc…
Ce inseamna pt mine Lume Buna?
Oameni frumosi, Speranta, Pasiune, Viata, Surpriza, Acasa…
Se incarca...
Ce surpriza frumoasa!
Multumesc Carmen ca ai ramas in Romania si ma bucur ca esti alaturi de noi in acest proiect!
>:D<
[...] Restul povestii pe Lume Buna. [...]
Frumos
Nici nu pot sa exprim ce impresie faina mi-au lasat aceste randuri..
Multumesc Lume Buna!
Dia, iti multumesc si ma bucur sa aud asta
Zici ca faptul ca ai descoperit aici Lume buna, oameni pozitivi, etc te-au facut sa renunti la o experienta de viatza in Canada? Mi se pare un pic cam mult…Sunt de acord ca putem sa alegem sa vedem partea buna a lucrurilor si sa ne inconjuram de lucruri pozitive, dar mizeria e pe strazi, aglomeratia, nesimtirea si neparea politicienilor, etc. cum pot sa le treci cu vedere? Cu o floare nu se face primavara!
Andreea,
Iti multumesc mult pentru mesaj. Ma bucur ca ai pus aceste intrebari.
Asa cum a spus si Mihail, este vorba de alegerile pe care le facem in viata.
Este adevarat, este mizerie pe strada, nepasare, nesimtire, majoritatea se gandeste la interesul propriu.
Si eu, si tu (poate), toti gandim la fel: vrem sa scapam de aceasta ignoranta, vrem sa scapam de inconstienta care ne inconjoara. Asteptam ca guvernul / autoritatile sa resolve problemele cu care ne infruntam, dorim ca ceilalalti din jurul nostru sa faca ceva, NU noi. Asteptam sa se intample ceva, asteptam miracole, asteptam sa se schimbe conducerea tarii, asteptam pe cineva care sa faca CEVA!
De ce nu ne IMPLICAM noi? De ce asteptam ca primaria sa acorde case oamenilor care raman pe drumuri, si nu incercam noi practic sa facem ceva? Deoarece ne lipseste educatia, nu avem caracter. Caracteristica noastra principala, ca si popor, este lenea. Si de toate astea vroiam sa fug. Dar daca fug, daca ignor, oare nu particip si eu la aceasta iresponsabilitate?
Asa cum ai inteles, intotdeauna am crezut ca locul meu nu este in Romania, emigrant scria pe fruntea mea.
Apoi, prin intermediul Lume Buna, am intalnit oameni care doreau sa schimbe ceva, doreau sa se implice, sunt oameni carora LE PASA. Am aflat de diferite activitati, m-am implicat intr-un caz social (o familie care a ramas pe drumuri din cauza ca statul i-a retrocedat casa). Am dat telefoane, am strans bani pt donatii, am cautat disperata masina pt mutarea mobilei, am sunat oameni cu care nu mai vorbisem de 2 ani ca sa le cer ajutorul.
De cele mai multe ori, cand se intampla o nenorocire pt cineva , spunem: “vai saracii, ce rau imi pare. Poate o sa se gaseasca cineva sa-I ajute, poate statul, poate cineva care are bani”
Si apoi ne vedem in continuare de viata. Nu critic, fiindca si eu inca mai gandesc asa. Dar dupa ce m-am implicat eu in acel caz, fizic, psihic, cu toata inima, s-au schimbat multe in mine. A fost exercitiul de care aveam nevoie.
Si odata ce faci asta, nu mai ai scapare, te prinde, nu te mai lasa constiinta sa ignori.
Si de aici incepe partea frumoasa a vietii mele, cand am cunoscut atatia oameni de la care am invatat atatea lucruri, oameni care ma ajuta sa cresc zi de zi.
Nu regret nicio clipa decizia luata.
Este adevarat, cu o floare nu se face primavara, dar cu mai multe, cu siguranta!!
Sper ca ti-am raspuns la intrebari 
Cred ca m-am lungit cam mult
Daca vrei, spune-mi si tu ceva despre tine
O saptamana minunata,
Carmen
Minunat! Intr-adevar …LumeBuna m-a schimbat foarte mult! Dupa un an extrem d egreu si dupa o perioada in viatza mea cand credeam ca nu pot sa o mai scot la capat, cand simteam ca ma sufoc si ca nu ma pot descatusa, au inceput usor sa apara luminitele..am inceput usor sa ma analizez…si am capatat o forta …simteam ca numai Cel de sus m-a ajutat!
Stelutele au inceput sa se aprinda una cate una!
Ce a fost interesant e ca de LumeBuna am aflat in timp ce navigam pe vreo 10 situri trimise de un prieten ( anume omfericit adica David) si la un moment dat…vad…Lume Buna! Am simtit acel ceva….o sclipire …un tremur!
M-am decis sa scriu acolo! NU mai stiu la ce am lasat un comment ca… mi se pare minunat ce fac acolo si ca vreau sa ma implic! Haios a fost ca datorita bolii pe care am avut-o in acel moment..am descoperit LumeBUna! deci, toate au un sens…inca o data mi-am dat seama!
Si asa de atunci am pornit calatoria minunata prin LumeBUna, calatorie pe care am inceput-o eu cumva de mica fara sa-mi dau seama!
Simteam mereu ca exista un loc si pentru mine!
Acuma simt ca l-am gasit!
Iti spun tie, imi spun si mie: Bun venit! >:D<