Invitatie din partea unor elevi din Alba Iulia la rezolvarea conflictelor de orice fel din scoli intr-un mod pasnic, civilizat.
Ora 9:00 dimineata. Desi era devreme pentru unii (ca mine), altii deja se saturau de munca. Putina lume pe strada avand in vedere ca nici vremea nu era extraordinara. S-au adunat parca prea multi nori cenusii deasupra orasului si nici nu mai te tragea inima sa scoti nasul afara din locuinta. Mereu o sa intervina ceva care ar putea sa ne incurce planurile, nu o sa avem parte de conditii perfecte niciodata si de aceea nu trebuie sa amanam nimic in viata asteptand dupa acestea.
Sfidand ploaia care ameninta sa se arunce peste noi si fara urma de indoiala, fara sa dam inapoi, ne-am strans tot mai multi in fata Catedralei Reintregirii pentru ca scopul adunarii era prea important ca niste stropi de apa sa ne invinga entuziasmul. Dar parca fiecare nor care aparea desupra capetelor noastre mai aducea un grup de tineri hotarati ca prin simpla prezenta pot schimba ceva.
Nu stiam multe detalii despre ce se va intampla dar am prins esenta: mai multe scoli si licee din Alba Iulia vor participa la un mars. Nu orice fel de mars ci unul anti-violenta in scoli. Cam vag nu? Urma sa aflam mai multe chiar inainte de inceperea propriu-zisa a acestuia. Din pacate nu am auzit mai nimic din instructiunile date de organizatori: IPJ Alba si Inspectoratul Scolar Alba dar din vorbele celorlalti participanti am reusit sa imi formez o idee despre acea actiune.
Spre surprinderea noastra s-au strans manifestanti din plin, unii spuneau ca eram in jur de 300. Pacat ca nu erau mai multi oameni pe strada dar ce mai conteaza, important e sa nu stai deoparte, sa nu lasi numai pe altii sa se zbata pentru lucruri care te afecteaza si pe tine si sa crezi ca cineva te va auzi.
La ora zece fix am inceput sa “marsaluim” in lungul Bulevardului Transilvaniei, pe care din fericire nu se circula cu masini, si puteai simti atmosfera degajata care plutea in aer. Fiecare stiam, mai mult sau mai putin, de ce ne aflam acolo. Incercam sa impresionam prin buna dispozitie “publicul” strans pe laturile trotuarului, bunici cu nepotei de mana, adolescenti chiulangii, oameni de afaceri grabiti. Eram mandrii si daca ne observa o singura persoana. Recunosc, ne codeam cand venea vorba sa dam un mic interviu posturilor de televiziune locale, profesorii s-au ocupat de asta si cativa elevi mai hotarati.
Ne comportam ca niste copii cand vad cadourile de Craciun, doar ca de data asta noi ofeream ceva. Nu lucruri scumpe ci nepretuite. Nu obiecte ci un mesaj, un imbold, curaj, indemn la toleranta si la rezolvarea conflictelor de orice fel din scoli intr-un mod pasnic, civilizat.
Desi actiunile noastre nu au fost de mare amploare, simbolul marsului din 30.01.2009 a fost mai puternic decat orice foc de artificii, orice campanie electorala (bine ca am scapat de ele) sau orice pumn incasat de cineva, vreodata. Un exemplu ca poti sensibiliza si prin actiuni pasnice.
Violenta nu duce nicaieri, nu termina nimic, nu incepe nimic in afara de dezastru, mai ales cand sunt implicati copii. Cu cat dai mai mult, cu atat te poti opri mai greu si durerea se prelungeste mai mult pentru toti. Ori de cate ori ne simtim inferiori nu o sa ne ridicam din propria mizerie prin pumni sau umilindu-i pe altii fiindca ne umilim pe noi.
Ducand acest mesajul mai departe poti pune punct violentei din scoli. Doar cand aceasta va fi aproape absenta vom putea marsalui pentru un scop mult mai mare: mentinerea pacii!
Asa vad lucrurile eu, o eleva, care s-a hotarat ca decat sa priveasca de pe margine mai bine se implica in transmiterea acestor idealuri, pentru ca si eu pot sa ma fac auzita.
Se incarca...
.png "My GRASP")
Ultimele comentarii