Azi o sa spun o poveste frumoasa, una din “traznaile” facute de un grup de “soldatei” (tineri voluntari) pentru a aduce o imbratisare, un zambet, o speranta unor copilasi.
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti… un grup de tineri cu inimile deschise…
Si pleaca eroii nostri la drum cu buna dispozitie in suflet si dorinta de o impartasi cat mai repede prin imbratisari calde.. Si uite asa ajung la Centrul de plasament Sf. Iosif din Bucuresti, trec de garda si sunt imbratisati cu bratele deschise de catre una din doamnele educatoare de la camin. Cu mic cu mare se prezinta in fata “regimentului” de prichindei si se dezlantuie razboiul.. intai timid.. cine sunteti?.. de ce ati venit? se strang randurile, soldatii nostri intra in incercuire… nu mai au scapare.. sii.. au tabarat.. rasete, tipete, alergari, curiozitati. Oare ce face telefonul asta?.. dar poti sa ma plimbi si pe mine pe spate? .. uite ce bine imi sta cu esarfa!.. ah eu desenez frumos..vreti sa va arat?.. uite ce gimnast bun sunt.. vezi ce tumbe stiu sa fac?… eu sunt timida(o prichindica de vreo 2 anisori).. dar daca vreti voi ma joc cu drag .. si uite asa zburda cu totii ca niste iezisori de colo colo incercand sa profite la maxim de eroii din poveste.
Si uite asa timp de 2 ore prichindeii si-au etalat talentele, energia si mai ales bucuria de a fi imbratisati cu drag de cineva! Au nevoie de noi, de voi, de ei, de toti cei cu 2 brate si un gand bun.. de afectiune, de atentie, de indrumare, de siguranta… Nu exista o formula perfecta, doar dorinta si vointa!
V-ati gandit vreodata ce minune pot face 2 brate si un zambet?.. V-ati gandit cat puteti oferi cu minimul de efort si un pic de curaj… Si secretul cel mare.. v-ati gantit cat bine faceti sufletelor voastre prin aceasta imbratisare… e greu de descris dar minunat de simtit. 
Si voi puteti fi eroi de poveste, e suficient sa il imbratisati pe cel de langa, pe cel trist, pe cel vesel… si incet incet va va contagia si nu veti mai scapa..
Se incarca...
.png "My GRASP")
Ce frumos Dia..pare totul ca o poveste vesela din copilarie. Multumim >:D<
Buna,
Ma numesc Ciprian, imi plac foarte mult copiii, si de aceea vreau sa postez aici cateva versuri scrise de mine despre copii, ptr mine copiii sunt ca o a doua viata, nu mi-as inchipui o lume fara copii, desi le duc dorul mereu, de foarte rare ori am avut ocazia sa-i imbratisez si eu cu dragostea mea de copil…
El copilul, este viu
Cu ochii plini de sclipire,
Privirea nostra ne-o scoate din pustiu
Si sufletul ni-l scalda in iubire…
Mi-l doream si in vis il visam
Dar fara el pustietatea o simteam,
Timpul in iubire il masuram
In sufletul meu il asteptam.(Nu-i impresie, e dorinta crosetata cu fire de iubire si speranta)
Lasa-l doamne la mine ca sa vina
Ochii goi sa mi-i anime,
Viata s-o preschimbe in iubire
Fericirea intr-o bolta senina…(Rugaciunea viitorilor tatici)
L-am atins, m-a imbratisat
L-am privit si mi-a zambit,
Era ieri, azi l-am visat
Si tot il astept la nesfarsit…(oare a fost al meu, sau a fost doar un vis???)
CIPRIAN 1 DEC 2008
Multumim mult pentru poezioara. Sunt sigura ca vei gasi o cale sa fii mai aproape de ei:)
Trebuie sa simti imbratisarea copilului tau…