Nu trebuie sa ai nici macar voce sau auz pentru a te bucura de viata!
Zilele trecute, ma plimbam plictisita prin oras. Am intrat la metrou pentru a ajunge cu acest mijloc de transport acasa.
Frigul a facut ca acesta sa fie extrem de aglomerat. Cu o privire trecatoare am observat pe fetele oamenilor plictiseala, oboseala, starea de iritare din cauza aglomeratiei, preocuparea mintii acestora cu diverse probleme.
Urmatoarea oprire a metroului a facut ca acesta sa se mai elibereze putin, au coborat oameni si au urcat altii. Metroul a pornit iar, insa, involuntar, privirea mi s-a fixat asupra celor doi oameni urcati.
Erau tare ciudati, zambeau, se amuzau, erau diferiti de restul…mi-au atras atentia. O pofta de viata se citea in ochii lor. Nu intelegeam! Ulterior am remarcat si gesturile lor, erau persoane cu handicap, persoane surdo-mute, comunicau prin zambete, prin expresia fetei, prin gesturi. Emanau multa bucurie.
Oamenii ii priveau cu fete mohorate, se uitau ciudat la ei, nici ei nu intelegeau…Si totusi ce era de inteles? La scurt timp concluzia mi s-a asternut in minte.
Lucrurile erau clare, nu trebuie sa ai bani in buzunar, o zi insorita, un confort extraordinar in mijlocul de transport sau alte lucruri pentru a putea zambi!
Se incarca...
.png "My GRASP")
Ultimele comentarii